dincolo de poveste
ieși din casă să stăm față în față, spuneai.
visam și în vis vorbeam cu copacii
cu cei pe care se așezau păsările cerului
și dorințele mele de a-i vedea
în ninsori de gânduri îngropați.
neclintit eu stăteam mimând fericirea
nemișcat la fereastră ca un om de zăpadă.
așteptam să vină iarna
să pot dansa pe jăratecul poemelor
după cum vezi trăiam printre amintiri și niciun răspuns.
poate că la iarnă o să fie mai frumoasă pădurea
și copacii sub crivăț au să zboare în nori.
așa e, așa e, dacă e să ne întoarcem la tine...
ciripeau păsările, dădeau și ele din aripi
treceau în șiruri-șiruri dese către alte țări.
mă așteptam să aud și toaca în codru bătând
și să fug înapoi la poveste
să mai citesc o dată din carte.
cum îi chema pe cei doi copii lăsați singuri
în mijloc de pădure, în miez de noapte
doar cu luna deasupra capetelor?
nu m-ar mira dacă într-o bună zi
tu mi-ai spune că ai găsit drumul
până la cei doi micuți ca niște pui golași de vultur
că dumnezeu e cheia
și cum priveau ei ceva mai jos de secera lunii
cum din fiecare nor
îi privea un om de zăpadă.
Adaugă un comentariu
Doamna Veronica P.L : Îmi place să cred, că în proza poematică (de la prozopoem), amănuntele, captivante de altfel, dau farmec acestui mod de exprimare ezitantă: întregesc misterul, apoi îl descompun în piese simple, şi din nou îl adâncesc. Dar, poate mă și amăgesc. Mulțumesc de semn!
Evocativ.
Dincolo de poveste e o altă poveste...
A venit iarna, iar eu dansez pe jăratecul poemelor bine scrise.
Poezie!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE