dezideratul normalității

[Rodica Lupu]

       

sunt puțin confuză

stâlpul acela luminos de care mă spijineam

când eclipsa  adevărului

obtura unghiul luminii

s-a stins niarne*

 

atenția mi-o îndrept spre soare răsare

unde strania frumusețe a nopții

se dezbracă de haine

zărindu-i-se printre pleoapele întredeschise

scânteia lucidității

 

ochii-mi radiografiază primele gânduri

atingându-le cu mâinile din instinct

asigurându-le mai multă stabilitate

înțelepciunea răspândită în aerul vieții

confirmă puritatea dimineții

învăluită în mantie albă de lumină

 

merg înainte niarne

de-a lungul unui scuar de liniște

călcând cu tălpi trecătoare pe-o existență nemaimearsă

alunecând cu viteză în dezideratul normalității

mă regăsesc din când în când în mine

răsfoind filele timpului

învățând de la el că

definitiv

înseamnă să atingi toți pereții care-ți împrejmuiesc viața

 

 

niarne=apelativ adresat sinelui

7 mai 2013

 

 

 

 

                   

                            

 

                              

 

                            

 

 

 

 

 

[Rodica Lupu]

Domnule da Coza, prima obiecție am rezolvat-o! A doua, cu părere de rău pentru cei frustrați, încă,  de cuvântul ”răsărit”, las formularea în forma actuală, pentru a nu schimba mesajul pe care am dorit să-l transmit!N-ar merge să amestec răsăritul soarelui cu strania frumusețe a nopții! Dar mă voi gândi, poate schimb mesajul acestei strofe! Mulțumesc pentru sugestii și apreciere!De departe, aceleași gânduri bune!  

[Rodica Lupu]

Sofy, Gabriela, mulțumesc pentru cuvintele voastre! Gânduri frumoase pentru voi! Cu prețuire, Rodica!

[Ion Lazăr da Coza]

Superb poemul, însă am două obiecții:

stranie > strania bănuiesc eu;

atenția mi-o îndrept spre răsărit  Pentru cei mai în vârstă, acest vers poate să dea fiori reci deoarece Răsărit = URSS. De dragul lor (deși ar fi trebuit să se vindece de mult de așa traume!), sugerez: atenția mi-o îndrept spre răsăritul soarelui

Prețuire,

da Coza

[Gabriela Grădinariu]

  Așa-i : trebuie atinși toți pereții care-ți împrejmuiesc viața  pășind pe existența nemaimearsă. Admirație!

[Sofia Sincă]

Suntem în Săptămâna Luminată.

Lumina contopeşte ireversibil sufletul cu trupul închinate altarelor dinspre răsărit.

Am citit cu plăcere, Sofy!

[Rodica Lupu]

Mulțumesc Chris pentru popasul și semnul lăsat!

[Rodica Lupu]

Mulțumesc domnule Vasile Ionac, pentru popas și îndrumare! Pe ici pe colo, am eliminat ce am considerat a fi în plus. Deocamdată voi lăsa poemul în această formă, chiar dacă obosește puțin. Acest ciclu l-am creat special în formă de”prozopoeme”,  fiecare purtînd amprenta unor confesiuni, dialoguri, meditații, etc., adresate sinelui! Condensându-l pe acesta, n-aș mai păstra ideea!  Vă mai aștept, eventual și cu alte atenționări!Numai bine!

 

[Chris]

Frumos! :)