Dezbrăcaţi de suflet... (poetei Vasilisia Lazăr)

[Camelia Ardelean]

Dezbrăcaţi de suflet ca de un palton,

Ne târâm destinul, veşted pân’ la oase;

Pe o stea nomadă-ntre dolar şi ron,

Îmbrăcăm cămaşa cu iluzii roase.

 

Mutilaţi de geruri, strepeziţi de ploi,

Decupăm în vene şanţuri prevernale,

Se înalţă-n temple pulberea din noi;

Ne destramă timpul aplecat din şale.

 

Descompunem clipe, ţesem amintiri,

Cu durerea lumii strânsă pe retină,

Şi glisăm pe firul silnicei iubiri,

Dar mizăm ca eul vajnici să ne ţină.

 

Călători cu lespezi prinse de călcâi,

Priponiţi de soartă ca un melc de casă,

Smulgem din ţărână sevele dintâi,

Pe sub grinzi de vise, colbul ne apasă...

[Camelia Ardelean]

Doamna Sofy, o percepţie... "ca la carte", mi-aţi citit sufletul şi de data aceasta! :-) Mulţumesc mult de popas şi comentariu! Cu drag,

[Camelia Ardelean]

Mihaela Suciu, drag de popasul tău, ca întotdeauna! Mulţumesc mult de strofa citată şi semn! Cu prietenie,

[Vasilisia Lazăr]

Bravo, Camelia! Frumos! A dispărut senzația de artificial.

[Nikol MerBreM]

Mi-a plăcut ultima strofă!

Drag,

Nikol

[Adina Speranta]

Călători cu lespezi prinse de călcâi...

Am întâlnit imagini inedite cre m-au încântat.

Deși evocă tristețea, neputința, poezia are un stil alert care nu îmi dă starea aceea lacrimogenă de care m-am cam săturat.

Felicitări, Camelia! 

[Valeria Merca]

Mi-a plăcut, mai cu seamă, ultima strofă. O poezie vibrantă, cu mesaj.
(am o nelămurire: s2, v4: Ne destramă timpul aplecat din şale. Dacă expresia este sinonimă cu adus de spate, n-ar fi mai bine/ corect  aplecat de șale. Întreb.

cu drag,

[Ion Lazăr da Coza]

Neputinţa zborului... Frumos. 

da Coza

[Hatos Vasile]

Tristețea te apasă în ființă! Omul e sortit speranței! Doar aceasta mai ramâne după suferință! O poezie unde spiritul caută câmpiile fertile ale fericirii! Doar în noi înșine ne întâlnim cu adevărata iubire! Suntem călători în viață, călătorind spre infinitul ființei!

[Sofia Sincă]

Cântând dezamăgirea în lupta pentru viață, neputința, supunerea prin legile destinului, resemnarea.

Mie mi-a plăcut.

Sofi

[Mihaela Suciu]

Frumos! În special, m-au atenționat:

„Călători cu lespezi prinse de călcâi,

Priponiţi de soartă ca un melc de casă,

Smulgem din ţărână sevele dintâi,

Pe sub grinzi de vise, colbul ne apasă...”