mã simt ca o curvã

[Calotescu Tudor Gheorghe]

una proastã de cartier lipsitã de ştaif
care încã mai credea în poveşti cu zâne blonde
nu mi-am dat doar trupul ci şi visele
iar acum rãstignesc norii pe un cer senin
aşa de chi chi sã dea bine la privit
oricum sunt mult mai mulţi vãzãtori decât orbi
nu cã ar conta procentul în vreo statisticã aiurea
mai bine cânt ceva vesel
sã dansãm un pic pe florile astea triste
apoi sã desfinţãm prin lege cimitirele înlãcrimate
sau mai bine prin revoluţie cu steaguri gãurite
dar încã capabile sã fluture demenţial
precum pletele unei femei de moravuri uşoare în toiul serviciului
când se vorbea de curve roşeam întotdeauna
ca şi când m-aş fi simţit vinovat cã existã

dacã aş mai putea schimba ceva în viaţa mea
mi-aş dori sã iubesc o gheişã
sã-i port sufletul peste lume
sã-i scriu poezii şi ea sã-mi cânte

[Calotescu Tudor Gheorghe]

de fapt cred ca intr-un anume fel toti barbatii sunt un pic sau mai mult "curve"

[Calotescu Tudor Gheorghe]

normal ca exista!

doar ca termenul in sine e feminin sadea dar intre timp au disparut multe din acele granite care desparteau net multe apucaturi, obiceiuri si chiar meserii

va multumesc din suflet!

[Sofia Sincă]

Sentimentul de degradare morală s-a năpustit asupra poetului. Obligat să trăiască în mediul impus de alții,  apelativul de curvă, define în final iubit, adorat, chiar, mai presus decât realitatea.

Un poem filosofico-liric cu implicații emoționale, cu fior liric. Imaginile contrastante aduc un plus de valoare textului.

Am citit cu deosebită plăcere!

Sofy

[Vasilisia Lazăr]

Frumos, dar Ion are dreptate. :) Și, la drept vorbind, există și bărbați „curve”. :))

Drag,

[Ion Lazăr da Coza]

Îi cer bărbatului Calotescu să reformuleze titlul. Forma actuală (deși nu sunt femeie mă simt ca o curvă) sugerează că femeia e neapărat și curvă.

Restul poeziei frapează prin imagini crude.

da Coza

[bolache alexandru]

iar acum rãstignesc norii pe un cer senin o metaforă care mi-a plăcut!