citesc poemul tău

[Maia Maria]

scris în pietre pe nisip

 marea este un loc din care privești cerul

 iar scoicile

 sunetul la capătul căruia pot să ajung mereu

 nimeni nu-mi simte lipsa

 dorm de ani în crengile mărului

 anotimpuri desenându-mi pe piele 

 incantații

 coji

 nimeni nu-mi vede lipsa

 în fiecare scoică las răvașe

 și cu un gest alene

 le așez în nisip doar în partea stângă

 unde cordul lasă bătăile mai dese

 mai sacadate

 și calde  

 dar

 nimeni nu-mi aude lipsa

 uneori aș vrea să dau pâinea inimii

 firimituri pradă păsărilor

 să ducă ele semnul printre pietre și nisipuri

 ca nu cumva elixirul vieții

 să nu aibă hrană

 și să o ia razna de nebun

 să nu te mai găsească

 cu mâinile noduroase modelez plastilina nisipului

 sub cântecul suav al sirenei

 marea șoptește

 ascultă

 

 o să vină și acea clipă

 în care plasa liniștii ne va sta de strajă

 strivindu-ne 

[Maia Maria]

multumesc Gina...dar daca o ia?????

[gina zaharia]

citesc poemul tău sub coroana  de  gânduri senine, pe țărmuri doar în partea stângă

te poartă pe valuri, între tăceri și înălțări, între cântecul sirenelor și sufletul pietrelor

elixirul dragostei și-a găsit pocalul, atent, să nu o ia razna de nebun

cu plăcerea lecturii,

gina

[Maia Maria]

multumesc Mihaela...cu siguranta nu vom scapa...