omul care trăiește pe acoperiș delirează
să-mi caut un alt continent zice
unde amiezile nu m-ar putea orbi
mai mult decât zarurile acelea izbite de pod
ar fi mai confortabil un cârmuitor de zerouri
un fel de păstor cocoșat de griji
care să ducă am(n)arul spre cremene
să-l învețe să rabde
în grote veritabile
un elefant se adapă din pumnul meu
îi simt respirația
inversăm rolurile am câteva deșerturi de trecut
îmi iau casa în spate și plec oare vinul ține de sete
e cam acru
un roi de albine mi se așază pe buze
Adaugă un comentariu
Adelaide, mulțumesc mult! Îmbrățișări!
Mulțumesc, draga mea Corina! Încep să ador deșerturile! :)
Semn de aceeasi Admiratie pentru scrisul tau, draga Gina!
Interesant, inteligent, frumos! Admirație, dragă Gina! :)
Mulțumesc, Camelia! Seară frumoasă!
Mulțumesc, da Coza! Așadar, pot să o trec la bun de tipar?! :)
Drag,
Versuri profunde! Mă înclin!
Poezie de-o finețe suprarealistă remarcabilă.
da Coza
Sunt nuanțe și nuanțe...
Ana, drag de trecerea și semnul lăsat! Îmbrățișări!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE