Ca o simplă părere

[Vezi blog]

Mi s-au împrăştiat gândurile prin cuvinte
pietre-n nisipul unui ţărm pustiu
fluturii mă lovesc cu aripile şi dor
picăturile de sânge căzute pe umeri,
câteva păsări se rotesc deasupra visului
cercurile descrise păreau învelite cu stele
iar cerul arunca cu bucăţi de lumină
in intunericul ghemuit langa flori ,
eram speriat şi confuz, o boala cunoscută,
secol murdar de aiureală,
un secol bătrân pe tărâmul unei vieţi
cu anii aşezaţi într-o ordine nefirească,
cred că celălalt capăt al ei, dacă există,
e trasat în culori închise
să poată fi distinsă lacrimă de durere,
cineva face selecţie pentru funcţia de
îndrăgostit temporar,
am pierdut din start, când te-am cunoscut
am cerut universului câteva veşnicii
până acum am trăit clipa, de mâine
încep prima veşnicie unde nu mă obligă
să deschid singurătăţii când bate la poartă!

[gina zaharia]

am cerut universului câteva veşnicii

le ai, George!

[Chris]

fluturii mă lovesc cu aripile şi dor
picăturile de sânge căzute pe umeri,

Câtă sensibilitate! :))

Uşor melancolic dar frumos! :))

[Sofia Sincă]

Îmi place sentimentul instaurat undeva într-o lume de poveste, uşor tristă, însă luminată de culoare şi scânteie stelară. Trăire lirică, nostalgică înaintea trecerii timpului - poezie.

''câteva păsări se rotesc deasupra visului
cercurile descrise păreau învelite cu stele'' - aici aş pune ''par'' în loc de ''păreau'' pentru a fi în concordanţă cu ''rotesc''

''iar cerul arunca cu bucăţi de lumină
in intunericul ghemuit langa flori'' - două versuri splendide! deşi lipsesc câteva diacritice.

Admiraţie, Sofy!

[Ion Lazăr da Coza]

Lipsesc niște diacritice, dar sunt câteva cacofonii.

Poezie amplă, bogată în metafore, totuși aș mai finisa-o, de ex:

am cerut universului câteva veşnicii eternități
până acum am trăit clipa, de mâine
încep prima veşnicie unde care nu mă obligă  / sau: unde nu-s obligaat
să deschid singurătăţii când bate la poartă!

da Coza