taci odată
mergi de numără
izvoarele care au decupat limbajul spicelor
din balanța inimii
azi se fixează ruga
prizonierul de diamant învață să trăiască
într-un desen cu fața spre est
suflet de vraci
recunoști zborul ucis pe culmi
peste flori-de-colț
potecile tale s-au încurcat pe note
taci
și împarte cărțile de joc
în cercuri se-nchid sânzienele
ar mai fi poate
un lanț de argint la mâinile lor
joacă
pe sălbăticie pe noblețe pe numele
brodat cu zei
nu încurca mesajele
pregătite să atingă cerul
unul doar unul respiră prin ființa mea
și se citește pe chipul tău
modelează-i sunetele înrobite
în miezul stâncilor
Adaugă un comentariu
Mulțumesc pentru vizită, Rodica! Cu tot dragul,
suflet de vraci
recunoști zborul ucis pe culmi
peste flori-de-colț
potecile tale s-au încurcat pe note
taci
și împarte cărțile de joc Cu pretuire!
Ce frumos ai spus, draga mea Sofy, dorința de a rămâne cu înscrisuri pe pietre. Cum mă mai știi tu pe mine! :)
Mulțumesc mult, mult!
Angy, miezul stâncilor găzduiește cea mai nobilă închisoare:)
Mulțumesc, draga mea!
Da Coza, m-ai prins! Pentru că poeziile din proiectul ”Reverie albastră” nu au fost postate pe blog, am zis să mai aduc aici, din când în când, câte una. Adevărat, e ușor impunătoare, dat fiind faptul că a fost făcută la ”comanda picturii” lui Mihai Cătrună. Așa am văzut eu, atunci, în ochii acelei femei... Iată, aduc imaginea aici și, te rog, dă-mi dreptate, n-ar fi zis ea nicidecum ”Hai să tăcem o clipă”:)
Adelaide, mă bucur că ai găsit mesajul cu vrajă departe :)
Drag și mulțumiri,
Ai picurat imaginile cu trăiri periculoase. Viața la mezat, rolul jucătorului,
pe sălbăticie pe noblețe pe numele
brodat cu zei
Avid, poemul găsește esențe în vid. Dorinţa de a rămâne cu înscrisuri pe pietre...
Cu deosebită admirație,
Sofy
"nu încurca mesajele
pregătite să atingă cerul
unul doar unul respiră prin ființa mea
și se citește pe chipul tău
modelează-i sunetele înrobite
în miezul stâncilor"
Reverenţă, ReGină!
Poezia ta, în general, e calină. Aici începi cu taci odată. Mi se pare poruncitor. Rămâne senzația de poruncă pe tot parcursul, mai ales că întâlnim taci și joacă. Aș începe cu ceva de genul: Hai să tăcem o clipă
Singura obiecție, în rest - lauri!
da Coza
''nu încurca mesajele
pregătite să atingă cerul
unul doar unul respiră prin ființa mea
și se citește pe chipul tău
modelează-i sunetele înrobite
în miezul stâncilor''
Sublim, Gina! M-a fascinat acest final.
Pretuire si drag,
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE