Azi se fixează ruga

[gina zaharia]

taci odată
mergi de numără
izvoarele care au decupat limbajul spicelor
din balanța inimii
azi se fixează ruga
prizonierul de diamant învață să trăiască
într-un desen cu fața spre est

suflet de vraci
recunoști zborul ucis pe culmi
peste flori-de-colț
potecile tale s-au încurcat pe note
taci
și împarte cărțile de joc

în cercuri se-nchid sânzienele
ar mai fi poate
un lanț de argint la mâinile lor
joacă
pe sălbăticie pe noblețe pe numele
brodat cu zei

 

nu încurca mesajele

pregătite să atingă cerul

unul doar unul respiră prin ființa mea

și se citește pe chipul tău

modelează-i sunetele înrobite

în miezul stâncilor

 

 

[gina zaharia]

Mulțumesc pentru vizită, Rodica! Cu tot dragul,

[rodica constantinescu]

suflet de vraci
recunoști zborul ucis pe culmi
peste flori-de-colț
potecile tale s-au încurcat pe note
taci
și împarte cărțile de joc Cu pretuire!

[gina zaharia]

Ce frumos ai spus, draga mea Sofy, dorința de a rămâne cu înscrisuri pe pietre. Cum mă mai știi tu pe mine! :)

Mulțumesc mult, mult!

[gina zaharia]

Angy, miezul stâncilor găzduiește cea mai nobilă închisoare:)

Mulțumesc, draga mea!

[gina zaharia]

Da Coza, m-ai prins! Pentru că poeziile din proiectul ”Reverie albastră” nu au fost postate pe blog, am zis să mai aduc aici, din când în când, câte una. Adevărat, e ușor impunătoare, dat fiind faptul că a fost făcută la ”comanda picturii” lui Mihai Cătrună. Așa am văzut eu, atunci, în ochii acelei femei... Iată, aduc imaginea aici și, te rog, dă-mi dreptate, n-ar fi zis ea nicidecum ”Hai să tăcem o clipă”:)

Drag și de tine,

[gina zaharia]

Adelaide, mă bucur că ai găsit mesajul cu vrajă departe :)

Drag și mulțumiri,

[Sofia Sincă]

Ai picurat imaginile cu trăiri periculoase. Viața la mezat, rolul jucătorului,

pe sălbăticie pe noblețe pe numele
brodat cu zei

Avid, poemul găsește esențe în vid. Dorinţa de a rămâne cu înscrisuri pe pietre...

Cu deosebită admirație,

Sofy

[Nădejde Angelina]

"nu încurca mesajele

pregătite să atingă cerul

unul doar unul respiră prin ființa mea

și se citește pe chipul tău

modelează-i sunetele înrobite

în miezul stâncilor"

Reverenţă, ReGină!

[Ion Lazăr da Coza]

Poezia ta, în general, e calină. Aici începi cu taci odată. Mi se pare poruncitor. Rămâne senzația de poruncă pe tot parcursul, mai ales că întâlnim taci și joacă. Aș începe cu ceva de genul: Hai să tăcem o clipă

Singura obiecție, în rest - lauri!

da Coza

[Valeria Merca]

''nu încurca mesajele

pregătite să atingă cerul

unul doar unul respiră prin ființa mea

și se citește pe chipul tău

modelează-i sunetele înrobite

în miezul stâncilor''

 

Sublim, Gina! M-a fascinat acest final.

Pretuire si drag,