să las copilul să coboare din icoană
să o ia desculț pe drumul destinului
nu mai privesc surâsul sângeriu al mărului
temnicer tăcut
...crud
nu știi ce cauți
ai bocancii însetați între două patimi de vis
în vitrina unui market
prima treaptă păstrează mirosul cerșetorului
- vreau fluturi
delirul lui adună izvorul
pe treapta a doua irișii copilului despică zorii
cu pădurea pe umeri întinzi capcane
tremurul cuvintelor din urmele poemelor
mă zdrobesc
...nu simți
cu nepăsare strivești tainul iubirii
chinul înălțării
râurile repezi nu au margine de unde să-și ia țărână
la ușa schilodită a mâinilor
bătăile cad
poemul respiră
a găsit a treia treaptă
ignor arderi care strigă să întind pe stradă chemări
totul și nimicul se surpă în prima literă
unde sufletul copilului
veștejește dansul
Adaugă un comentariu
da Coza, multumesc, corectat...:):):)
multumesc Miha, cu drag
Un vers confuz: la ușă schilodită a mâinilor
Poezie ce exprimă multă candoare. Valoroasă.
da Coza
multumesc din suflet Sofi, o zi superba sa ai cu drag!
Fantezie ămbătată de gânduri nostalgice... un alt destin format prin puterea gândului,
'' unde sufletul copilului
veștejește dansul''
Cu delicateţe şi rafinament ai reuşit un poem care emoţionează de la început până la sfârşit.
Am citit cu încântare, Sofy!
multumesc nutzu, sufletul insetat de frumos citeste, citeste...
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE