Alternanță

[Vasile Ionac]

Degeaba vreau să dau cu pietre-n mine.

stâncile-s acolo unde-au stat
cărările cu mersul mult uitat,
sinele ce s-a uitat pe sine.

balaurii dreptății se drojdiesc de ciudă
pe borhotul vechilor cuvinte;
din când în când îmi mai aduc aminte
că Dumnezeu mi-ar fi la suflet rudă.

imnurile cu țâțâni neunse
pun zăvoare dese-n temelie;
mă-niarnă toți ce-ar fi voit să fie
statui de sare în torente scurse.

un clopot ca un dangăt de țigară
bate-n ureche la desaga goală;
dac-aș mai pune astăzi de-o răscoală,
m-aș fugări cu gerul pe afară.

mi-e teamă de ninsoare și mă ning
intersectând cu timpii ce mă-nving.

[bolache alexandru]

Frumos!

[Ion Lazăr da Coza]

Ne-am trăi altfel viața, dacă am conștientiza de timpuriu că timpii ne înving? Mă îndoiesc!

Frumos.

da Coza

[Sofia Sincă]

Versuri melancolice, meditative, reflectă structura timpului şi din interiorul eului poetic. Sensuri noi ale vieții nu mai sunt acceptate, din motive de teamă și de târziul toamnelor din suflet.

Pe mine nu mă deranjează acele lungiri de versuri, deoarece nu le fac să șchioapete, cât desaga goală; Sună ca un gângăvit.

Dar am citit cu multă plăcere!

Sofy

[Ana Cîmpeanu]

metafore interesante, imagini artistice frumoase, lungiri metrice neadecvate ale primului vers in primul si al doilea catren