vreo cinci șase inși
erau la clădit
așa se cheamă atunci când
din mai multe căpițe faci o claie
căpițele
făcute din șapte-opt bosomioage sau porcoaie
din capu’ locului
le pui pe-un târn
– o creangă mare crăcoasă –
și când îi sorocu’
le tragi cu mâna
cu boii
cu caii la țarc
unde clădești în draci
ca să nu te prindă ploaia
cu fundacu’ lat
asta mai ales dac-ai
dormit în prooru’ lu’ sfânt Gheorghe
Ionedelc
om bătrân dar în putere
dirija lucrurile că era tetea
văzând câtă bătaie cu furca
dă Iftime Șucu gineri-su cailor
se urcă și-aruncă jumătate de căpiță jos
simțind ușurință
caii au smuls târnul furându-i
picioarele lu’ Ionedelc
săriți săriți
săriți oameni buni săriți
l-au întors pe-o parte
l-au întors pe partea cealaltă
doar o desagă
plină cu oase și carne era Ionedelc
i-ar fi pus lumânare-aprinsă-n mână
dar de unde-n vârful dealului lumânare
i-ar fi aprins un șomoiog de paie
la căpătâi
da’ și Iftime și Moțăilă au marghiolit-o
după armată cu tutunul
chibrit n-au cerut de la nepot
nu l-ar fi bănuit
fiind prea crud
că ăsta fumează pe furiș
de se minuna Isarlîcul în apus
hoarnă
hoarnă era
când și-au dat seama de grozăvie
s-au pus pe bocit cu toții
Moțăilă a alunecat sfârșit de durere sfântă
la rădăcina unui gorun borțos
și-a-nceput să-și smulgă păru’
cui ne lați tu teteee
und’ te duți tu teteee
und’ te duți tu teteee
cui ne lați tu teteee…
pendulă era nu alta
dar și-a revenit repede
căzând în cugetare profundă
di ți-ț proț ță-l boțețc atâta mă
îmi rămâne averea dțumati
îmi rămâni
ț numa’ cocoața mea ție
câtă bătai-o mâncat
di la tetea Ion…
iote cum boțețc proții –
țor-mea-i cu crații în mărățini
proața mea-i cu crații la deal
ț cu capu’ divali
di i ț văd toate țele
Iftini ț-dă cu furca-n cap…
proți-proți frati
(nepot’-su după soră era după
un dâmb
fuma)
dar de bocit l-a mai bocit de gura lumii
la priveghi
cum îl prindea în ochi pe Iftime
cumnatu-său la o adică
îi sărea în gât
deși era un spârc de om față de ăsta
și i se adresa numai cu porecla
că mai sărac era ca el
– Țuculee!... Țuculee!...
Tu ai țmulțu caii – tu l-ai omorât pe tetea Ionî-î-îî!...
vorba asta a rămas de pomină
Peste timp
un hâtru îi strigă lu’ Sandu Șucu
(ăștia erau neam mare)
– Țucule, tu ai țmulțu caii?!
– Nu eu! Văru’ Iftime!
se grăbi Sandu să restabilească adevărul.
Adaugă un comentariu
cui ne lați tu teteee
und’ te duți tu teteee
und’ te duți tu teteee
cui ne lați tu teteee…
pendulă era nu alta
dar și-a revenit repede
căzând în cugetare profundă
di ți-ț proț ță-l boțețc atâta mă
îmi rămâne averea dțumati
îmi rămâni
ț numa’ cocoața mea ție
câtă bătai-o mâncat
di la tetea Ion…
iote cum boțețc proții –
țor-mea-i cu crații în mărățini
proața mea-i cu crații la deal
ț cu capu’ divali
di i ț văd toate țele
Iftini ț-dă cu furca-n cap…
proți-proți frati
:))))))))))))) După ce mă liniștesc din râs, poate revin.
Ești de-a dreptul aaaaaaadorabill!
Multă muncă de căutare a sintagmelor locale, mult talent pentru explicarea literară a provenienţei lor.
Ha,ha, corect! Adevărul trebuie restabilit! Da sunt şi eu de acord că este greu de pus în versuri o acţiune cu atâtea personaje şi toate cele astfel încât construcţia să nu fie nici prea mare şi nici prea greoaie la citit. Felicitări! :))
Admir arta de a te face înţeles în acest amalgam. Este greu pentru cine nu a văzut niciodată cum se ''clădeşte'', ce este acela ''purcoi'' şi cum a putut să fure picioarele lui Ionedelc. Dar am înţeles că a fost un ''incident'' provocat.
Deliciul textului este tot Moţăilă, care are defect de vorbire dar nu şi de gândire... Îşi revine foarte repede din şoc şi raţionează corect.
Apreciere pentru construcţia textului şi pentru mesaj.
În legătură cu stabilirea adevărului, ştiu şi eu una. Pe vremea când Dobrin era tânăr şi-a terminat liceul la seral. El avea un frate Mircea. La bac i-a picat ''Scrisoarea III'', iar unul dintre profii din comisie, pentru a-i veni în ajutor, a început să recite: ''Tu eşti Mircea?'' Dobrin răspunde: nu, eu sunt Nicolae, frate-meu este Mircea.
bine că dțumati din avere l-a consolat :))
Vezi că te-ai prins, Stănică?
FONDATORI
ADMINISTRATORI-EDITORI
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru acest an au donat:
Gabriela Raucă - 300 Euro
Monica Pester - 300 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE