aberaţii imperfecte (în stăpânirea mâniei)

[LUMINITA SCOTNOTIS]

înspăimântător de trist

îmi doresc să-l urăsc

să mă găsesc o vrajă comună

în faţa iubirii mele

am muşcat din toate întâmplările

invocând închipuita fericire

 

în sâmburele pieptului mă nasc diferit

nicio trăire nu-şi ia coate în aripi

nici vorbă de capete într-un punct

pot doar să-mi îngheţ lacrima

în irisul timpului

acolo unde vidul îşi ţine aproape infinitul

 

m-am dezis de fapte şi vorbe

prin gânduri închise-n celule de foc

întorc suferinţa-mi

ca în ziua orbilor sărut leşul pe frunte

în mânia valurilor mă-nalţ pe ciocuri de gheaţă

dureros de neînţeles sentiment

iubire

când arde orice atingere

şi o lasă în cădere ca pe  o frunză pălită de ger

 

i-am încredinţat dumnezeul leagănului meu

ca pe o legare la ochi

el mi-a biciuit aşteptările

om fricos

călău al propriului destin

vreau să-l urăsc

dar îmi creşte pulsul

şi mă doare

de milă când mor

i-am dat deschisa trăire

pe o scena albastră

dar mi-a cotropit galaxiile răsfoindu-mi legenda

 

dreptul de-a-mi pirata idealul

l-am curs în apele roşii

el a vrut mai mult

şi mai mult  

în desluşirea misterului

 

îmblânzitorul de forţe nu-şi deschide pumnii

în palme-şi are secretele

iar eu în semnul mirării n-am să-l întreb

cum de este om

 

 

[gina zaharia]

Lanțul de fulgere din brațul lui pe inima ta devin curcubeie în culori mereu noi, care-și lasă picuri pe tabloul cu două laturi...

Am simțit un fel de neputință suavă, un fel de fereastră deschisă deasupra ușii închise...

Și am citit cu mare drag, desigur!

[Angi Cristea]

Textul, ca intotdeauna,ne indeamna la reflectii.Are iubirea ,,dreptul de-a-mi pirata idealul"?

[Ion Lazăr da Coza]

v3 și v9 mi se par suspecte!

Un fel de Cine iubește și lasă, cult.

da Coza

[nicolae vaduva]

Am citit cu plăcere "am muşcat din toate întâmplările" până la finalul care mi-a pus sub ochi cârligul unei întrebâri sfâşietoare. Cu admiraţie,

[LUMINITA SCOTNOTIS]

Sofy, pretioasa noastra, iti multumesc pentru cuvintele calde si prezenta ta  in labirintul existentei mele! cu iubire,

[Sofia Sincă]

Prin labirintul gândurilor și ale contiinței... transfigurări ale sufletului, teamă, suferință din lipsa iubirii. Singurătatea naște termene de comparații, spaima neîmplinirilor. Însă fără suferință nu există fericire, fără impuls şi dorinţă iubire nu există. Aceste este caruselul existenței.

Fără trăire un poem nu poate respira. La tine se găsește din plin.

Am citit cu deosebită plăcere un poem profund, unde sălășluiește veșnica zbatere dintre cunoaşterea proprie sau nu, a dori sau nu, a se realiza sau nu.

Sofy