Poduri spre iad

Privind în urmă

Aruncăm poduri spre iad:

Ireductibile regrete!

Cel mai îngrozitor e faptul că

Nu i-am putut ierta pe părinţi

Că îmbătrâneau

Sau că îmbătrâneau prea lent, ca o

Toamnă rece, umedă,

Prelungă, agonizantă, asurzitoare

Şi-acum n-au decenţa de a fi printre noi

Pentru o îmbrăţişare târzie...

Dar astăzi?

Printre altele, zâmbind,

L-am ajutat pe nostimul beţiv

Să treacă strada la fel de confuză

Ca o terasă la ora închiderii…

– Zicea că bea de dragul Europei –

Apoi am dat apă câinilor comunitari

(tot de dragul Europei)

În peturi retezate

Şi am răspuns,

De dragul României, de data aceasta,

Cu-acelaşi zâmbet înjurăturilor aferente…

Chiar astăzi,

Când ne credem cu lecţia învăţată,

– Îngeri cu fantomatice aripi de serafimi –

Chiar astăzi facem atâtea gesturi

Pe care, infernal, mâine le vom regreta,

Aruncând astfel alte şi alte poduri spre iad –

Ombilicuri într-o placentă

Cu sarcină toxică.

Vizualizări: 390

Adaugă un comentariu

Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Aprilie 30, 2015 la 11:57am: „Uneori regretăm și că am făcut, și că n-am făcut ceva.” Tocmai acesta-i iadul, scumpa mea Lisia!

Cu iubire,

Comentariu publicat de Corina Militaru pe Aprilie 30, 2015 la 11:04am: Mesaj profund! Mi-a plăcut mult! :)

Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Aprilie 30, 2015 la 10:09am: Camelia, te îmbrățișez!

Mulțumesc pentru epigramă! Dacă dl IMC și-ar duce epigrama la Grupul UMOR, nu s-ar pierde replicile!

Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Aprilie 30, 2015 la 10:03am: Ana Ardeleanu, această poezie e scrisă prin luna mai/2013. La invitația ta, am inclus-o în Antologia SOLTERIS, unde cu drag am participat! Iată, abia acum am avut curaj s-o postez pe ÎNSEMNE. După cum reiese din comentariile primite, mai trebuie șlefuită... Nu degeaba m-am temut! „Însemniștii” e răi! :))

Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Aprilie 30, 2015 la 9:31am: Alex, nu știu dacă „dracu face punți”, dar sigur e că drumul spre iad e pavat cu bune intenții...

Mulțumesc de buna ta intenție! :)))

Comentariu publicat de Ana Cîmpeanu pe Aprilie 30, 2015 la 9:04am: Idei interesante, început tulburător, am răspuns înjurăturii de ce dăm apă la câini. Că-ul ar putea lipsi.

Îmi place!

Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Aprilie 29, 2015 la 11:40pm: Într-adevăr, Gabriela, regretele pot fi infernale. Bine că intelectul are (și) facultatea de a uita.

Drag de popasul tău!

Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Aprilie 29, 2015 la 11:33pm: Mulțumesc mult, Constanța, pentru frumoasele-ți cuvinte.

Drag,

Comentariu publicat de Iordachescu Dragos Nicolae pe Aprilie 29, 2015 la 9:31pm: Ion,

Textul are un mesaj profund! Îmi place ceea ce transmite cititorului! Pe lângă mesaj, la final rămâi pe gânduri, îţi pui întrebări şi cauţi răspunsuri! Asta este menirea unei poezii bune!

Am şi un amendament, având în vedere profunzimea mesajului şi maniera de realizare a poeziei:

Ai şi "balast" în textul de faţă. Ai prea mult că; cu (scuzaţi cacofonia), mai ai şi o expresie pe care eu aş reformula-o... mă refer la Că de ce dăm apă la câini... (nu sună bine la recitare). În fine ar mai merge şlefuit din punctul meu de vedere.

Textul are plusuri şi minusuri. Având în vedere natura mesajului mai merită lucrat la el.

Tot ceea ce am spus e părerea mea personală, nicidecum o critică!

Ceea ce am reţinut, pentru că mi-a plăcut foarte mult:

Privind în urmă

Aruncăm poduri spre iad:

Ireductibile regrete!

Cel mai îngrozitor e faptul că

Nu i-am putut ierta pe părinţi

Că îmbătrâneau

Sau că îmbătrâneau prea lent

Consideraţie,

Comentariu publicat de Valeria Merca pe Aprilie 29, 2015 la 9:19pm: Precum un dus rece este aceasta poezie! Regretele tardive se intersecteaza cu nimicurile si mocirla in care ne zbatem. Am citit cu interes.

Pretuire!