Ceasurile noastre

[Grig Salvan]

arde cu noi în odaie
ceasul, întâiul
te-a adus, tremurată văpaie
vântul, pustiul...

înflorește-ntre buzele noastre
ceasul luminii
ne scaldă în unde albastre
râsul grădinii

ne-așază pe-aceleași fotolii
ceasul amiezii
încingem cu flori de magnolii
poala zăpezii

fereastra ne-o înserează
ceasul feeric
luna din cer ne veghează
jocul himeric

ne paște cu frigul de sloi
ceasul de umbră
cade tăiș între noi
baterea sumbră

zace zdrobit în odaie
ceasul, târziul
te-a dus, tremurată văpaie
vântul, pustiul...

[Vasilisia Lazăr]

Frumusețe și... dulce tristețe.

[Mihaela Popa]

de acord cu Sofia şi eu, în rest plăcut

[Valeria Merca]

De acord întru totul cu Sofia! :)  Aceleași două recomandări vin și din partea mea. :) În rest, imaginile artistice create sunt plăcute/ originale!

[Grig Salvan]

Ion Ion, mă bucur mult dacă versurile mele au adus o undă de frumusețe! Mulțumesc pentru trecere și felicitări!

[Grig Salvan]

Sofia Sincă, mulțumesc pentru lectură, comentariu, apreciere și sfat!

[Sofia Sincă]

 O sinteză lirică despre timp și ceasul biologic al fiecăruia. Versurile formează efecte lirice inedite, are ritm și rimă plăcută.

Dar atenție: a nu se forma rimă din substantive articulate hotărât sau din genitive. Exemplu: întâiul-pustiul...; luminii-grădinii; fotolii-magnolii.

Am citit cu plăcere,

Sofi