În vântul nimănui

[gabriel cristea]

Zburătăcesc pe dealuri,
urcând piscul solar.

Lăsată-n urmă, lumea
se face furnicar;

Privesc, bătuți de gânduri,
copaci ne'ngenuncheați,

urcușul desfrunzindu-mi
cu ochii migdalați...

Morțiș mă ține-o stâncă,
s-admir floarea de jar,

ce-și înfioară trupul
sub timp crepuscular;

Ce sângerie-i piatra,
apusul ce senin,

foșnește iarba naltă
sub murmur bizantin!

Simt seve de cicoare,
și-aud cum pasc flămând

tălăngi de-alamă veche,
topite rând pe rând...

Mă zdrențuiesc rafale
și urc mereu, mereu

spre soarele-apune
- un roșu ochi de zmeu.

Ajung pe o sprânceană
de cer, cum altul nu-i,

și-mi risipesc atomii
în vântul nimănui.

[gabriel cristea]

Sunt onorat de apreciere, Mihaela Popa! Mulțumesc frumos!

[Mihaela Popa]

metafore frumoase, scriere bine închegată, admiraţie!

[gabriel cristea]

Mulțumesc frumos, doamnă Sofia Sincă! Ați sintetizat perfect ceea ce aduce aceast gen de poezie - contopirea cu natura! Sunt onorat de apreciere!

[gabriel cristea]

Da, Valeria, a te contopi cu natura înseamnă a-i purta mesajele prin eul tău liric. Acest gen de poezie devine din ce în ce mai mult o rara avis, pentru că oamenii  au început să se-nchidă în social și material,  uitând  esența, misterul, visarea... Mulțumesc pentru cuvintele frumoase! Gânduri bune!

[Sofia Sincă]

O dorință de contopire cu natura și de a da naturii înapoi ce i se cuvine. Vise arzătoare iau forma şoaptelor albe, văpăi arămii vibrează pe altarul de lumină prin contopirea eului poetic cu acestea.  

Superb, metafore, inedite, înşirate ca nişte perle, surprind şi captivează cititorul.

Adimrație deosebită,

Sofi

[Valeria Merca]

Să visezi (atât de frumos) cu ochii deschiși! Să redai în vers nostalgic un colț din natură! 

Măiestrită creație!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Valerian, versurile sunt scrise chiar după o escaladă dobrogeană! 

https://youtu.be/zwCTaCdNepY

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Chris, pentru apreciere!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Mihaela, pentru gândurile bune!

[Chris]

foarte frumos...