Fotografia de duminică

[gina zaharia]

Mi-am pregătit gândul să iasă pe stradă. L-am îmbrăcat de sărbătoare
și i-am spus să nu se abată din drum.
- Vino cu mine, mi-a șoptit, mi-e greu să descui poarta cu dreapta,
parcă o schijă s-a oprit în brațul meu și nu pot s-o scot.

Singurătatea ieșise înaintea noastră. Odată cu ea, tot timpul din lume.

Puteam să-l întreb câte și mai câte,
dar m-am prefăcut că mă închei la șireturi ca și când aveam drum lung
prin pagina de astăzi.

La colț am zărit cerșetorul de ieri. Privea în gol.
În ochii lui, fluturii conturau desene abstracte. Din flori de măr și cais.

Din răsărituri și apusuri.
Iar zborul între continente era simplu, simplu de tot.

Însă cei mai mulți poposiseră la marginea deșertului...

- Ți-e foame? mi-a zis.
Ia de aici pâinea pe care mi-ai dăruit-o iarna trecută.
Mi-a înghețat în palmă un anotimp întreg. Când au venit păsările călătoare
le-am împărțit câteva firimituri,
și era dulce și am păstrat-o.
Ia-o, e sfințită cu răbdare, acum grâul a învățat să crească singur.
Am să-l ascult cum se face mai înalt decât noi. Îl vor treiera păsările cerului

și vom primi de la acestea binecuvântarea.

Apoi am văzut zidul cel nou. Meșterii uitaseră scara înăuntru.

Pentru razele soarelui era ca o clapă de pian pe scena pământului.

Și se auzeau îngerii cântând în cor 

și se făcea ecou divin pretutindeni.

Și săreau peștii în bărci, iar lebedele împodobeau stuful cu liniște.

Când m-am întors, purtam în suflet cea mai luminoasă fotografie făcută vreodată.
Fotografia de duminică.

[gina zaharia]

Lisia, ești o prietenă dragă, dar tu știi asta. De mult! Mulțumesc!

[gina zaharia]

Rodica, și astăzi îți trimit gândul meu bun! Drag, 

[gina zaharia]

Valeria, îți mulțumesc! Mă bucur!

[gina zaharia]

Sofi, la masa gândurilor mele e loc mereu pentru prieteni. Tu cunoști hrana zilelor mele și îți mulțumesc!

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Singurătatea ieșise înaintea noastră. Odată cu ea, tot timpul din lume.

Puteam să-l întreb câte și mai câte,
dar m-am prefăcut că mă închei la șireturi ca și când aveam drum lung
prin pagina de astăzi.

Ooo, Doamne, cât de bine ai însăilat în cuvinte tabloul de azi. Gina, ești o mare scriitoare, să crezi asta!

[Rădița Răpeanu]

Gânduri albe, mied pentru zile negre! Sublim!

[Valeria Merca]

Atât de imaculat, de convingător „gândul”/ scrisul tău!  Ni l-ai transmis și nouă.

Admirație, Gina!

[Sofia Sincă]

...și ne-ai oferit și nouă acest cadru paradisiac. Să putem visa, să ne putem imagina, să putem filosofa. Doar atât în aceste duminici sumbre. Să putem trăi.

Cadrul tău imaginativ îmbogăţit cu povestea plină de aplomb, duce poemul spre proză lirică substanțială. Finalul,  potrivit, tonul acestuia e în tandem cu întregul.

Admirație multă,

Sofi