Umblând desculț

[Gabriel Cristea]

Dispar din lumea asta virtuală,

umblând desculț prin grâie înverzite

ca un libert al urbei părăsite,

ce se retrage în viața vegetală.

 

Pășesc în lumea verde și reală

pătruns de rădăcini și necuvinte,

ce răscolesc miresmele din minte

și-nfiorează carnea-cereală.

 

Mă contopesc cu-a florilor urzeală,

tot încolțindu-mi curgerea prin spice;

Stă macul roșu floarea să-și ridice,

trezindu-mă din verdea toropeală.

 

Un cântec de pian îmi dă năvală,

venind furiș prin seva-mi păpădie;

Lăptoase lanuri-vii vântul adie,

umblând desculț, și el, prin pastorală.

[Nikol MerBreM]

Umblând desculț în armonia pământului...

Drag,

Nikol

[Mihaela Popa]

”pătruns de rădăcini și necuvinte”

mă-nclin!

[Valeria Merca]

Minunat! Penultima strofă m-a fascinat. Încercați să folosiți mai puțin în poezie vebele la modul gerunziu. 

Cu drag, 

[Ana Cîmpeanu]

Grâie!!!curajoase licențe poetice, au impact vizual și sonor.

[Gabriel Cristea]

Mulțumesc pentru sugestie, d-le Ion Lazăr da Coza, construcția nu era potrivită!

[Ion Lazăr da Coza]

arzându-mi buzele de fierbințeală. - aș înlocui unul dintre aceste două cuvinte.

O reușită.

da Coza

[Gabriel Cristea]

Mulțumesc pentru aprecieri!

[Sofia Sincă]

O pastorală modernă sau mai bine zis postmodernă. Interesantă și bine aranjată. Poezia are un suflu tineresc ce face bine oricui.

Am citit cu deosebită plăcere,

Sofi

[Mihaela Suciu]

Frumos, frumos!