Noapte de plumb

[Gabriel Cristea]

Plouă pe Istru cu lacrimi de zei, 

miroase a mâluri carnea de zmei,

răcoarea-i fior pe umerii goi,

pădurea ascunde chip de strigoi;

 

Și plouă mocnit pe floarea de tei,

pe gust de polen, pe arborii grei;

Tăcerea e nor pe buzele moi,

iar câmpul e trist băltind sub noroi.

 

Plouă pe stâne cu zbierăt de miei,

noaptea de plumb cuibărită-i în stei,

și-i plânsetul alb un cânt de cimpoi,

și timpul e mut prin ochiul-trifoi.

[Gabriel Cristea]

Mulțumesc pentru ,,descifrare'', Nikol! :)

[Nikol MerBreM]

Mi-a plăcut mult! În poeziile acestea, poetul știe să tacă: vorbește natura!

Drag,

Nikol

[Ion Lazăr da Coza]

Semn de popas.

da Coza

[Valeria Merca]

Nu pot să stabilesc ritmul în această poezie, care, totuși, transmite.  O  fi ritmul interior. :) Sunt de acord și cu această transformare. Mi-a plăcut, în mod special,  ultimul vers.

[Mihaela Suciu]

Da, merge la suflet!

[Gabriel Cristea]

Vă mulțumesc, d-nă Sofia Sincă, pentru cuvintele bune!

[Sofia Sincă]

Frumos, frumos! Tema bine indusă în versurile deosebite, ritmul bun, la fel și rima.

Plouă pe stâne cu zbierăt de miei, - acest vers impresionează și scoate fior liric.

Prin urmare o poezie bună, bună!

Sofi