Umbră în noapte

[Grig Salvan]

umbre adânci, uneori pâlpâiri
în noapte gasteropode
focuri ca suliți, tainice iviri
jelanii ca extatice ode...

molcom alungă umbre din geam
mâna ce-a rupt crinoline
umbra prelungă eu însumi eram
și mâna m-alungă pe mine...

toate pâraiele roșu clipesc
melcii prin ierburi asudă
umbră cu toate-n ascuns mă-nfrățesc
umbră zdrențuită și udă...

bat fără sunet pereții zbârciți
recele-n toate e rege!
născuți de noapte, de noapte iubiți
noaptea ni-i țară și lege!

în falduri vibrând de veșnicul curs
spre ziuă mă-ntunec mai tare
eu numai umbră, prelins și scurs
nici timp, nici spațiu mai mare...

[Vasilisia Lazăr]

Prelins și scurs sunt oarecum sinonime.

Mâna ce-a rupt crinoline? Nu prea am înțeles...

De asemenea, există și unele aritmii.

Ideea, interesantă, dar ar mai trebui revăzută.  

[Grig Salvan]

Mulțumesc mult, C. Titi Nechita, pentru lectură și apreciere!

[C.Titi Nechita]

Mi-au plăcut și ,,umbrele" și ,,pâlpâirile" ce ne frământ[! Felicitări!

[Grig Salvan]

Mulțumesc, Gabriel Cristea, pentru apreciere. Mă bucur mult că ai găsi reușit tabloul meu cu „umbre în noapte”.

[gabriel cristea]

Un tablou suprarealist  reușit. Magnific! 

[Grig Salvan]

Mă bucur mult, Ada, că ai rezonat la „umbra mea”, știu că umbra e una din temele tale favorite, mi-amintesc de poemul din martie, care m-a impresionat în mod deosebit și se pare că a fost și primul meu comentariu pentru un text de pe site, pentru că la acea temă am rezonat și eu. Mă bucur că ai găsit versuri să-ți placă în mod deosebit, „până la lacrimi”, (cum sună și unul dintre cântecele mele favorite câtat de Marian Nisor pe versuri de Grigore Vieru :) ). 

[Ada Nemescu]

Ah, ce frumossss!

tema umbrei și mie îmi este la îndemână... de aceea rezonez și mă las purtată de emoții...

*molcom alungă umbre din geam
mâna ce-a rupt crinoline
umbra prelungă eu însumi eram
și mâna m-alungă pe mine...*

este strofa mea preferată. ... apoi * eu numai umbră, prelins și scurs
nici timp, nici spațiu mai mare...* 

Despre umbră am scris și eu pe aici, de acea neputință de a ne detașa, nevoia de noi...

https://insemneculturale.ning.com/profiles/blogs/f-r-umbr

atât de mult mi-a plăcut, până la lacrimi, încât îți mulțumesc, aDa