Fără umbră

[Ada Nemescu]

Fără umbră-aș încerca un trai
aș sta sprijinită doar de mine
pe drumeagul singur către rai
ocrotindu-mi stelele puține

Umbra mea visează cerul așternut
prea o arde talpa prin nisipuri
îmi închin icoanele și fug
restul sunt prejudecăți și mituri
 
Sângele prea roșu-mpătimit
drumuri scoate la mezat prin mine
mult am mai sperat și am greșit
dar cărările curate sunt puține
 
I-a-nghețat pe sâni iertării o mirare
cât de generoasă este, ce folos!
a cerut sfioasă o-ntrupare
și-a primit albastrul sinuos
 
N-a durut-o șovăiala lui
ca o haină largă străvezie
când dădea în verde, când gălbui
ca norocul chior la loterie
 
A strivit-o însă nepăsarea
ce-albăstrui perfect era odată
umplea bolta, lacul și chiar zarea
și o ploaie lungă, supărată
 
Și tot umbra s-a-nhăitat c-o lampă
e discretă nu îi ceartă plânsul
unduită în lumini e o vampă
dar cernită nu cunoaște râsul
 
Nu mă  mai mir de-a mea lentoare
umbra, sângele, iertarea mă trădează
palide-s ca iarba fără soare
parcă plumbi prin oase îmi așează
 
Fără umbră-aș încerca un trai
aș sta sprijinită doar de mine
pe drumeagul singur către rai
ocrotindu-mi stelele puține
 
Parcă mă aude umbra mea
rușinată-mi s-a lipit și-așteaptă
să se-aprindă-n mine steaua sa
i se-nnoadă lacrimile-n barbă
 
Vine și iertarea să ne-mpace
sângele mi-a colorat făptura
bată-vă Dumnezeu noroace
doar iubire dăruind, nu ura.

[Ada Nemescu]

Foarte exact a fost înțeles textul, mulțumesc!

Atunci când am scris, sentimentul de singurătate și abandon era la cote absolute,

dar după momentele de furie, frustrare, apare compasiunea, chiar pentru sinele meu,

implicit iertarea.  Frumos final de comentariu, să mi se reveleze umbra în toată ”lumina” sa :) 

 onorată, aDa

[Grig Salvan]

Umbra e un fel de alter ego al nostru, pare a fi cel mai fidel însoțitor deși uneori ne trădează, în funcție de lumina în care ne aflăm, ea se poate metamorfoza. Însoțirea perpetuă ne poate obosi, de aceea tânjim uneori spre ”un trai fără umbră”. Interesantă și originală ideea, la fel și tratarea ei lirică. Am citit-o de mai multe ori la anumite intervale de timp ca să mi se reveleze umbra în toată ”lumina” sa :)