Însăilând vocabule cuminte

[Camelia Ardelean]

Însăilând vocabule cuminte

Pe-al rugăciunii veşted colier,

Am mai găsit, în vârf de palmier,

Pe insula din gând, un iamb fierbinte,

 

Iar un troheu cu zâmbet efemer

Mi-a luminat cărările din minte –

Descopăr azi, săpată-n oseminte,

O uliţă pe care pot să sper.

 

Ca un cârpaci eram (în pâsla vieţii,

Redecupez pătrate dintr-un cerc).

S-au aburit ferestre în pereţii

 

A căror îndurare o încerc,

Sperând să scap “mai” viu dintre scaieţii

Ce pus-au stăpânire-ncet pe berc*.

 

 

 

*berc: (Reg.) dumbravă (aici).

 

[Camelia Ardelean]

Mulţumesc, Dorina Cracană, pentru semnul de lectură! Cu prietenie,

[Camelia Ardelean]

Mulţumesc, Chris, de popas şi apreciere! Drag,

[Camelia Ardelean]

Domnule Cicu, bucuroasă de popas! Nici eu nu v-am văzut de mult. Am postat rar pe FB, pentru că sunt foarte ocupată şi ajung cu greu în faţa unui pc. Asta nu înseamnă că v-am uitat (sau că am uitat pe cineva, din contră). Referitor la poezie/rimă/poet etc., Nichita Stănescu spunea că "Un poet este cu atât mai măreţ, cu cât cei care-l citesc nu pe el îl descoperă, ci pe ei înşişi".  În consecinţă, un poem nu trebuie să fie perfect, pentru ca lectorul să se regăsească în versurile sale, ci "doar" să aibă parte de cititori aflaţi pe aceeaşi lungime de undă. Eu mă bucur, de fiecare dată, când cineva simte ca mine, "vede" ce "văd" eu, când se redescoperă, mai precis... Înseamnă că "arderea" mea pe altarul literelor (cum se spune) nu a fost/ nu este degeaba.

Referitor la detractorii mei, - care-or fi ei, nici nu mai contează, fiindcă mi s-au întâmplat lucruri minunate în viaţa personală de atunci - eu cred că au avut o "misiune", aşa cum avem cu toţii, pe acest pământ, până "plecăm", pe care şi-au îndeplinit-o şi care a fost spre binele meu, până la urmă. Asta e tot ce contează (pentru mine). Eu cred că nimic nu este întâmplător şi din tot ceea ce ni se întâmplă culegem "lecţii" pentru viaţă. Nu există bine sau rău, există doar "lecţii" şi "profesori" ce sunt "unealta" prin care ni le însuşim. Din partea mea, aşadar, doar bine tuturor! :-)  PS: Mulţumesc pentru sfaturi şi gândurile bune!

[Camelia Ardelean]

Mulţumesc frumos, doamna Lisia! Mă străduiesc, sper să nu se deşire! :-)) Cu drag,

[Camelia Ardelean]

Onorată, doamna Sofy, mulţumiri din inimă! Cu stimă,

[Camelia Ardelean]

Merci beaucoup, ma chère Valery! Te îmbrăţişez!

[Chris]

frumos...

[Tudor Cicu]

N-am mai scris demult aici pe ÎNSEMNE, dar fiindcă nu te-am mai văzut pe facebook postând poezie, am revenit aici și... iată!, te-am găsit. Nu fac, de asemenea, parte dintre cei care cred că este poet adevărat numai acela care poate „meşteri” (cum ar fi zis Radu Gyr) un sonet, dar cred cu tărie în acel critic (gen Laurenţiu Ulici) care simte, când citeşte o carte, dacă acela e un adevărat poet. Deși unii (printre care și eu) ți-am reproșat, uneori, rima parcă forțată (vezi „berc” aici), - totuși, au fost unii care ți-au apreciat-o. Şi, nimeni nu va şti cine va ieşi învingător sau învins, din asta. Ne va rămâne – ca proiecţie a uimirii noastre – acel surâs al Giocondei, ce părea a fi descoperit (probabil) că nu există de fapt victorie deplină nicăieri. Tu știi mai bine de unde îmi vin, acum, toate aceste gânduri. Pentru, demult, a fi lăsate în urmă (ți-am zis eu) acele atacuri ridicole ale unor „anonimi”, sau pentru exact acel fapt care i-a trezit lui Marin Preda, scrisul lui Sadoveanu: „Fiind în tinereţe contestat cu violenţă, şi-a ridicat privirea peste zări şi nu s-a mai uitat niciodată la cei care au scris despre el, nici de bine, nici de rău.” E un exemplu demn de urmat.

[Vasilisia Lazăr]

Însăilează, însăilează în continuare, că o faci bine, Camelia.

[Sofia Sincă]

Visul, imaginația aleargă vrăjite în ritmuri celeste.

Admirabil!

Sofi