Sub zbor întins de herghelii

[gabriel cristea]

Vântoase plete-ți semănai
prin visul meu - galop fămând,
nisipul urmelor de cai
pe buza timpului curgând.

Parcă veneai din alte ginți,
purtându-ți stepa în priviri;
În șaua iepelor fierbinți
îți arcuiai sânii subțiri.

Focul de buze-ți domoleai,
făcând căuș nesomnul meu;
Izvorul clar șoptea un grai
neînțeles - poate de zmeu.

Tot alintând păduri de tei,
cu degete-lungiri de vânt,
îți înfloreau, prin ochii mei,
poeme-adânci, din necuvânt.

Îți răsfirai mlădiul dor
de seve-ascunse - moi câmpii -
și te iubeam devorator
sub zbor întins de herghelii.

[Mihaela Suciu]

E super şi mai că m-aş face pământ dobrogean. :))

[Sofia Sincă]

Poetul îşi gândeşte, trăiește și îşi aşterne propria artă, simţurile şi intenţiile în versuri calde și fascinante. Iubirea în mijlocul naturii, alături de galopul cailor fără șei sau comparând totul cu ei.

Știu, descrii, susții ținutul Dobrogei, mai bine decât oricine, un ținut mai sălbatic, mai necălcat și bine faci. Este doar al tău, un izvor inepuizabil de inspirație.

Interesantă analogie dintre om și cal.

Sofi