ultimul 28

[Laura Cozma]

e târziu

și atât de negru în jurul meu

sirenele ambulanțelor se aud tot mai clar

când revăd șirul întâmplărilor

 

28 de pași mai aproape și alți 28 tot mai departe

28 de sărutări în 28 de vorbe aspre

28 de atingeri delicate în alte 28 de absențe

 

îți spun

mereu am fost vinovată de sinceritate

dar niciodată nu am fost mai sigură ca acum

omul speră să fie dorit în toate circumstanțele

eu am târât după mine durerea într-o rochie albă

dezchizându-i brațele nemuririi ei

 

azi este al 28-lea ceas al așteptării

ultimul

aparatele din spital nu mai funcționează

te las pentru eternitate

așa cum

mi-ai cerut întotdeauna

chiar dacă niciodată nu ai fost prizonier

ci doar înțesat cu mirosul meu

 

mă declar vinovată de păcatul iubirii

[Laura Cozma]

Mulțumesc, Gina!

[gina zaharia]

eu am târât după mine durerea într-o rochie albă

...................

aparatele din spital nu mai funcționează

te las pentru eternitate

așa cum

mi-ai cerut întotdeauna

chiar dacă niciodată nu ai fost prizonier

ci doar înțesat cu mirosul meu

Profund! Citit cu plăcere!

[Laura Cozma]

Mulțumesc mult!

[Vasilisia Lazăr]

28 de pași mai aproape și alți 28 tot mai departe

28 de sărutări în 28 de vorbe aspre

28 de atingeri delicate în alte 28 de absențe

A venit minusul și a anulat totul. Superb!

Mi-a plăcut. Și da, fără ultimul vers.

[Valeria Merca]

Și eu sunt de părere să renunțăm la ultimul vers. În rest, mi-a plăcut! 

[Sofia Sincă]

Un prozo-poem elegiac, cu tema iubirii, mai precis despre despărțire, după un anumit timp. Totul legat de cifra 28. Desigur ea reprezintă ceva pentru autoare.

Cam multă poveste în acest text dacă se dorește a fi poezie. Și, da, ultimul vers aduce un minus. În primul rând este cam defectuos formulat cu acei doi de, și, apoi există titlul cărții, singura în proză, a lui Adrian Păunescu, Vinovat de iubire. La tine parcă s-a refăcut acest titlu, dar defectuos.

Însă este doar părerea mea,

Sofi

[Laura Cozma]

Mulțumesc!

[Tudor Cicu]

Pe aici, prin poemul tău, sirenele-și cântă limba pe care o pricep doar îndrăgostiții, iar pe baza lor putem să ne imaginăm cel mai frumos scenariu de dragoste... dar vine ultimul vers și explică ceea ce noi am fi vrut să citim mai departe fără explicația poetei (e perfect poemul până la ultimul vers care strică tot ce am visat noi citindu-te: te poți lipsi de acest ultim vers, ca să lași și cititorului deplină libertate în a descoperi imprevizibilul din final. Plăcut!