Elenistică

[gabriel cristea]

În depărtări fierb apele Corintului,
inspirând mareic nori albi și poroși;
Soarele stilizează o pasăre,
punctul negru a devenit incandescent;
Se-aud tălăngi răzlețe, arame sclipitoare
- se umple Valea Pleistos de capre;
Razele, ca niște copite, joacă pe stânci și
se pierd în spatele muntelui, asfințind;
Oracolul din Delphi - ochiul lui Parnassus -
scrutează orizontul prin penumbrele coloanelor,
murmurând din lespezi: ,,Nimic în exces''...

Măslinii fură amurgului culoarea amăruie
și un fior de vânt pecetluiește buzele Pithiei.
Apollo, culcat pe țărm și trist,
din spume modelează nimfe - pentru eternitate!

[Mihaela Suciu]

O echilibristică de toată frumusețea, prin Elenistica ta, Gabriel! Şi uite aşa, din ,,larvă'' devin ,,nimfă'', nu pentru eternitate ci doar pentru moment. :))

[Chris]

parca toata lumea pare plictisita in acest tablou, nimic in exces, dar  mult auriu...

[Valeria Merca]

Multă emoție aduce această poezie. Am citit cu voce tare și m-am minunat de ceea ce am citit. :)

Drag și prețuire!

[Sofia Sincă]

Superb! Bătrâna Elenă cu ai săi zei plini de semnificații, fiecare altfel.

Bine conceput, îndrăzneț lucrat, printr-o beție de metafore, cu fior liric la fiecare vers.

Felicitări!

Sofi