în vis

nu mai pot să dorm.

Mă ridic

din pat,

îmi scot Murgul

din Exerciţiul funcţiunii

şi plec călare

două străzi de mine

mai încolo,

pe Oituz

la cârciuma cuvintelor.

Priveam

bărbaţii dinlăuntru

cum îşi aruncau sticlele

peste biliardul vieţii

şi geamuri sparte

de la jocurile unei…

mi-a pus

în încurcătură

mintea

cu sentimentele

ce vroiau

să se exprime

libere

prin pronume personal

atribu(i)t în pădurea

de substantive comune

aşezate static în (ne)mişcarea

compl(i)ementelor de caz

fortuit în trecut

prin viitorul prezentului

cu tine.…

curgeau

din mine

în afară

şi

se luau

la ceartă

între ele

cu balta

de ideile ascunse

în mintea jucăuşă

când

din ochi

izvorau albe

peste cele roşii

şi

mergeam

la ruletă

să le joc,

(poate) mă aleg

dintr-o singură culoare

cu…

mi-am pus

în ziua când lacul

s-a dezgheţat atât cât

îmi trebuia

să spăl zăpada

ce s-a murdărit

pe mine

cu gândul

că nu pot schia

pe pârtia

aşternută fals

între noi.

În altarul

sufletului întind

braţele prin mir…ul iubirii

să pot

aluneca

pe valul dorului

de…

a sosit,

se odihneşte-n braţele mele.

Mă uit

la el şi-mi (a)pare ca o carte

cu toate anotimpurile vieţii.

Se întinde

foaie după foaie

cu lunile din an.

N-am ştiut niciodată

de ce a zăbovit în mai

mai mult.

O fi ştiut că-mi plac

vişinele, dar ele apar

mai târziu,

prin iunie, iulie şi…

e porţia mea de somn

din timpul zilei.

Mi-o servesc

dimineaţa, la prânz şi seara

neuitând de cea dintre mese.

Cu ea,

visez cu ochii deschişi,

noaptea în care alerg

spre tine să facem dragoste

nebună de noi

detaşaţi

de trup.

Doar sufletele împreunate

în dorul adunat peste ziua

plină de tăcerile…

mi-am luat-o cu mine

să răsune

ecoul din paşii ei

în pauzele de respiraţie

dintre cuvintele

ce strigă

prin vene să mă doară

dorul (cu)prins

în flagrantul invaziei

din noaptea ce bate

la uşa din capătul tunelului

cu lumina

din pofta de gogoşi

şi vin,

vin roşu de port…o

mansardă plină

de…

cu totul

când am deschis ochii.

Alergam

cu privirea

de la o floare la alt

copac ce-şi aşterne

frunzele covor coborât

din munţi cu izvoare,

râuri ce se pierd în marea

de parfumul anotimpurilor

repetate-n zborul păsărilor

pe faleza cu şezlongul

din picioarele mele făcut

şi nu mai vroiau să plece.

Simţeau

ploaia venind

de…

trupul

impasibil

la durere,

mi-am tras

o mască la suflet.

L-am

lăsat

să iasă

la plimbare.

Nu

mi-a spus

că s-a aplecat

să simtă parfumul

unei flori.

S- a înţepat

în spinii

din preajmă.

Sângera

sub mască

de dor.

Eram…

sufletul în trup

să nu mai zboare.  

I-am lăsat ochii

drept fereastră

să ciugulească

firimiturile

de dorul

de afară,

să-l preţuiască atunci

când trupul

obosit de acest

dute-vino

al gândului

spre tine,

îl va elibera.  

05.02.2014, ora 16’35’’

noaptea

cu o singură stea pe cer

ce lumina poarta

în care

ţi-am furat sufletul.

L-am luat

ca să nu fie singur

al meu

şi te-am lăsat

să crezi că

tu eşti Eu,

dar n-ai simţit dimineaţa

când ţi l-am furişat

în buzunarul de la piept.

Era siguranţa mea

că-i va fi…

cu şoaptele

şi tu

nici nu vezi

cum

urechea mea

e pâlnie aşezată

peste gura ta

să-mi ascult

bătăile inimii

când

le vine timpul

şi le asez

de jur-mprejurul meu

să-mi încălzească  

noaptea

cu tine. 

05.02.2014, ora 11’42’’

între cer şi pământ,

mi s-a cumpărat un loc.

Nu mai era

niciunde în altă parte.

Iubeam pământul,

dar priveam spre cer.

Am intrat

în jocul vânzărilor

şi am învăţat să (mă) vând.

Îmi ziceam

că poate voi găsi

vreun cumpărător de loc,

locul meu, dar

viaţa mi-a arătat schimbul,

mi-a oferit o frântură pe pământ

şi…

întreg eram

până când mi-am dat seama

că mintea era plecată,

dar nu i-am simţit lipsa.

Aveam trupul,

aveam sufletul,

păream un tot

cu mamă şi tată.

Mi-a trebuit

o clipă cât o viaţă,

să mă simt orfan

de sufletul plecat

să se umple

cu sufletul pitit,

ascuns în tine

departe de mine

şi doar firul…

pentru o altă zi,

doar semne aglomerate

de îmbrăţişări

fără cuvinte

de tine  

şi eu mă-ntreb

vorbele

unde sunt lăsate

pe paginile căror cărţi

sistematic aranjate

în biblioteca

minţii de noi ştiută

şi-n al căror limbi,

alfabetul lor,

nu poate fi citit

cu ochii…

glacial(ă)

în jur,

doar înlăuntrul meu

îşi făcea de cap

ecuatorul dorului

de tine

şi izbucnea

în vulcanice pete

de roşu

pe cerul de alb

cu stele ce-nfloreau

pe geamul

din ochii cu care

priveam

urmele lavei din inimă

lăsate să mă poarte

încătuşat la poarta

cu…

în dimineaţa amiezii

fără gândul

plecat de aseară.

Îmi spuneam că

iarăşi

îmi voi bea cafeaua singur,

fără să am taifasul cu el

despre tine.

O fi rămas înzăpezit

pe undeva că nu mai ştiu

de avea aripi sau nu

să zboare,

dar pe timpul ăsta parcă,

îi dădusem o haină

să…

de hârtie şi pixul

stau pe cearceaf

lângă mine

ciocolata

şi ceva de ronţăit

idei

în lumina

unui televizor

şi e 4 din zori

şi somnul nu vine.

E

perioada

când ştii că

trebuie să aşezi

cuvintele ce ard mocnit

în tine

şi nu ies

din gândul dus,

plecat la ea

şi…

o himeră

cu himera-n noaptea

din poarta

cu sărutul furat

de gerul

aspru de fierbinte

când

în zori

mă trezesc

bezmetic

şi

simt

ruptura

din limba dură

a vieţii.

01.02.2014, ora 15’53’’

timpul e timp

pentru o recuperare

(fie ea şi) mentală

dacă din suflet porneşte

şi e curat

în mocirla gândului 

din dimineaţa

cu porţia de empatie

încifrată

în ocazia

de albastru.  

01.02.2014, ora 13’40’’