fragment din raiul nebuniei mele

ca o briza apolitică

tunete-mi readuc fulgerul morţii

cu tălpile pe viaţă

 …

candid şarpele

orbecăind prin cascadele misterului

va înlesni drumul cocoşatului

sub nuanţele sidefate ale curcubeului

nu-şi va atinge umărul drept

până-n capătul…

Din uluirea vieţii, întinşi pe coasta zării...

teribil în memorii hidoase trupuri cad.

Pe ceruri desenate de zgura aşteptării,

şi în prezent dorm vise ca în zadarnic vad.

Pe-ale inimii liane, nebuni în miez de seară,

dintr-o neştearsă ură prin defilări…

Sub cearcăn de vise zdrobite,

cu trup zburător ce atârnă-n abrupt…

adâncul de cupru ce-nchide

amurgul de flacără vie,

tărie deşartă… viteză de sunet,

exişti ca un gol veritabil!

Potcoavele-ţi albe tocite-s de Frâul

ce-n ultimul…

Cade neantul pietrei peste fruntea plânsă

de alintul dulce-al strigătului mut,

sorbind ploaia cald-a stelelor pierdute

şi-un ocean de perle dintr-un ochi demult.

Cu abisul Lui, arzând molecule de neexistenţă…

Sunt aici un lagăr al ochilor…

Curat-necurat... prin altarul simţirii,

vii ca un demon de stinse ecouri.

Cu-n râs orbitor din negura firii,

prin tainice spaţii, cazi ca din nouri.

Să mă îngropi mai jos de cuvânt,

ucide-mă blând într-o eternă visare,

măcar să nu ştiu de ce, până…

ciute magice pe versanţii aburilor

senzaţia udă

îmbracă ochiul duhului

de mii de ani corabie de sunete

pe valurile cuvântului

edenul limbii îşi va întoarce grădina

cu braţele-n umbre degerate

şi cine va mai cânta durerea furtunii

cu visul…