niciodată n-ai împletit atâtea cărări

peste oceane și mări

și iată

nu știu cum să respir cel mai bine 

din plămânii tăi

ori din mine?



stăteam în spatele ușii închise

lângă felinare aprinse

ascultam tropotul cailor pe planete străine

departe 

tot mai departe de tine 

erau caii de lemn pe care i-am uitat …

Pe cerul nostru plin de dor

Trecea adesea un cocor;

Cu ochii blânzi, purta în cioc 

Scrisoarea ta de busuioc.



S-a învârtit de două ori,

Din depărtare până-n zori

Și poate c-ar fi poposit

Într-un copac încărunțit,



Dar ca un sol adevărat,

Spre satul nostru s-a-ndreptat.

Eram în prag și l-am zărit

Ca pe-un orfan îndrăgostit



Ce locuia printre…

Pașii mei miroseau a zăpadă,

Gura ta lăsa urme de pradă,

Eu eram fulgul tău de zenit,

Tu erai lupul meu hăituit.



Am cules flori-de-colț ruginite

De pe-o sută de stânci cu ispite,

Am atins Carul Mare și parcă

Ducea-n piept o iubire opacă,



Dar iată că-n târgul de piatră 

Se ascunde-o tăcere furată;

Are haină de jar și îmi spune 

Că…

am urcat pe o stâncă de toamnă

de acolo văd bine ce se mai întâmplă prin lume

de ce femeia din tabloul de catifea

plimbă un diez argintiu

câți spini împart trandafirii albi

în ronduri de suflet

ce melodie fredonează gunoierul de pe bulevard

în timp ce vântură frunzele din garderoba lui octombrie

și de ce trenurile se salută între ele până la…

Mi-e toamnă, iubite, mi-e toamnă sărată,

Iar vântul strănută prin sate de dor,

Aprinde-o gutuie-n iubirea uitată

De-a lungu-nserării. Și dă-i un izvor



Să curgă în hohot, să-nece tăcerea

Din sufletul nostru pierdut în culori,

Când liniștea țese de zor mângâierea

Vom ști că-i o mască-ntr-un stup de viori.



Prin noaptea ce-aleargă cu plete grăbite

S-aducă luminii un chip…