Cine o fi? mă întreb ieşind din casă. Această nelămurire mă urmăreşte zi şi noapte de un timp. Traversez grădina inspirând miresmele florilor deşteptate din somn de roua dimineţii. Zâmbesc încântat şi recunoscător în sinea mea soţiei, deoarece graţie pasiunii ei pentru grădinărit mă pot bucura de culoare şi parfum. Urc în maşină, nu înainte de a o mângâia tandru din priviri. În sfârşit am reuşit să-mi îndeplinesc dorinţa de a avea un Renault Megane. De fapt, nu este singurul vis devenit realitate. Cândva, cu mult timp în urmă - mai exact după terminarea facultăţii - mi-am făcut un plan de viitor. Unul adevărat, scriind cu pixul pe hârtie, punct cu punct, ce vreau să realizez în viaţă. Au trecut opt ani de atunci şi încă mai păstrez caietul unde, întâi am desenat treptele pe care urma să calc spre împlinire, apoi am notat legământul meu cu mine: „Oricât de sus vei ajunge nu uita să fii om.”

       Conducând fără să observ drumul – îl ştiu şi cu ochii închişi - mă întreb de ce oare mi-am amintit tocmai astăzi de acel caiet. Poate fiindcă nu l-am mai deschis de mult, ori pentru că, tocmai am epuizat toate aspiraţiile înscrise acolo fiind promovat director de curând. Îmi promit să actualizez lista. Pe de altă parte, această avansare nu mi-a adus atâta bucurie câtă mă aşteptam. Din contra pe umerii mei apasă o mai mare responsabilitate, iar problemele curg întruna. Oamenii se urnesc greu. Sunt obişnuiţi să muncească cu biciul pe ei aşa că, fără prea multă plăcere iniţial, a trebuit să îmbrac stilul de lucru sugerat de predecesorii mei. Aş fi vrut să fie altfel, dar am constatat în puţinul timp scurs de la numire că, dacă nu urli şi nu-i pedepseşti, angajaţii găsesc iute o cale să ocolească munca. „Sau am ales să-mi fie mie mai uşor!” simt pe neaşteptate îndoiala zdruncinând toată construcţia mea liniştitoare, clătinată şi mai mult de următorul gând: „ Dacă se poate şi altfel!” „Nu!” mă scutur, şi-mi zic hotărât: „Dacă eşti prieten cu ei te mănâncă de viu!”

       De câteva minute conduc mai atent. Încă puţin şi ies în şoseaua de centură unde, nu foarte departe, se află sediul firmei mele. Întotdeauna aglomerată, această zonă îmi solicită vigilenţa. Imediat ce depăşesc porţiunea cu pricina mă relaxez, revenind fără să vreau la obsesia mea. Cine o fi? Este straniu să-l văd zile la rând aproape în acelaşi loc - la vreo cincizeci de metri de punctul unde fac la stânga spre intrarea în firmă. Cred totuşi că, stresul a început să-şi pună amprenta pe psihicul meu prea încercat în ultima perioadă. Îi povestisem şi soţiei despre acest bărbat în vârstă, îmbracat foarte elegant, cu o ţinută impecabilă care, parcă, mă aşteptă în fiecare dimineaţă pe marginea străzii - unde niciun om normal n-ar sta - ridicându-şi pălăria când trec cu maşina pe lângă el. Ei nu i se păruse însă nimic extraordinar.

- O fi lucrând la firma de lângă voi, ce-i aşa de curios? Probabil te cunoaşte din vedere!

- Mda! am admis eu. S-ar putea să ai dreptate.

       Îmi propusesem să-mi vizitez vecinii pentru a-l cunoaşte, dar tot amânasem. Dornic să scap de obsesie mă gândisem chiar să opresc pur şi simplu şi să-l întreb... Ce? dezarmasem apoi. Cine eşti? De ce mă saluţi? Mi s-a părut absurd. Bine, puteam să-l iau cu maşina, să-l ajut! Era evident că mergea pe jos şi la vârsta lui îi putea fi greu, cu tot aerul său sportiv. N-am avut curajul. Nu voiam să-l deranjez şi mai ales nu aş fi suportat refuzul, darmite să devin ridicol. „Până la urmă ce-i atât de greu să merg până acolo şi să văd!” gândesc şi hotărăsc ca negreşit astăzi să fac acest lucru.

       Mă apropii de locul unde, de obicei, îl întâlnesc. Este acolo şi astăzi. Trec pe lângă el, de data aceasta ceva mai liniştit dat fiind decizia luată. Mai mult, îi răspund la salut, ceea ce nu mai făcusem niciodată. Remarc în trecere eleganţa pălăriei lui şi-mi amintesc dorinţa mea mai veche, reprimată în timp, de a purta pălării. Îmi cumpărasem una în studenţie, dar când am pus-o pe cap toţi colegii au râs de mine, inventându-mi şi o poreclă de care nu vreau să-mi amintesc. De atunci am renunţat, rămânând totuşi cu o atracţie nelămurită pentru acest accesoriu.

       O uşoară trepidaţie a maşinii mă aduce urgent în prezent. Opresc şi îngrijorat îi dau ocol, constatând cu stupoare o pană la roata din stânga faţă. Nervos din cauza ghinionului, căci numai ghinion putea fi - doar abia o cumpărasem - intru înapoi şi sun la birou să chem ajutoare. Asistenta mea îmi spune că nu are cine să vină.

- Cum n-are cine? Unde sunt toţi? mă răstesc la ea din ce în ce mai iritat.

- Păi, nu le-ai spus tu să plece devreme pe teren? Au plecat! aud explicaţia şi imediat îmi amintesc dispoziţia dată cu o zi în urmă la terminarea programului: „Mâine când vin să nu găsesc pe vreunul aici! La clienţi, toţi! Şii, atenţie! Cine nu vine până la sfârşitul zilei cu cel puţin un contract, pleacă!” ţipasem la agenţii mei socotind că sunt nişte puturoşi şi merită o lecţie.

       Clocotind de furie, înjur printre dinţi. Îmi este clar că aşa îmbrăcat în costumul meu scump, trebuie să schimb roata. Cobor din maşină şi mă duc spre portbagaj să scot cheile şi cricul. În trecere văd apropiindu-se de mine acel bărbat şi-mi spun că, prezenţa lui era tot ce-mi lipsea. Hotărât să-l ignor chiar cu riscul de a părea nepoliticos îi observ totuşi chipul liniştit, zâmbetul - enervant pentru mine în acest moment - şi privirea pătrunzătoare. Dă să-mi spună ceva, însă îl opresc întinzând mâna cu palma deschisă spre el, pavăză împotriva intrusului.

- Nu! N-am nevoie! Stai acolo!... îl reped fără să-l privesc, stabilind încă o dată distanţa dintre noi apăsând ferm cu palma aerul înspre el.

       Făcând abstracţie de prezenţa lui îmi văd de treabă. Arunc cheile şi cricul pe jos în dreptul roţii defecte, apoi revin la portbagaj să scot rezerva. Nu-i aşa de uşor, fiindcă mă împiedic de tot felul de lucruri inutile lăsate de mine acolo, tot promiţându-mi să fac ordine cândva. Trag de roată cu mânie, fără să-mi mai pese de costumul deja murdărit pe la manşete, băgat aprope cu tot bustul în portbagaj. Subit mă simt tras cu putere într-o parte şi pe negândite ajung jos, pe câmp, la câţiva metri de maşină cu acel domn peste mine. Concomitent aud o bufnitură şi zgomot de tablă îndoită. Nu-mi dau seama ce se întâmplă, iar spatele mă doare ascuţit de la căzătură. Reacţionez împingându-l revoltat de pe mine. Îi văd pălăria puţin mai încolo pe pământ şi maşina mea lovită de o alta, exact în locul unde stătusem cu câteva secunde mai devreme. Încep să tremur necontrolat pe măsură ce mintea mea decodifică ceea ce ochii văd. Privesc hipnotizat gesturile necunoscutului care acum ridicat, zâmbind în continuare ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, îşi scutură pălăria adunată de pe jos. Vreau să-i vorbesc, dar nu sunt în stare să articulez vreun cuvânt. Privesc siderat când, deodată, mă simt pipăit de nişte mâini tremurânde. Întorc capul cu greutate şi zăresc chipul răvăşit al unui tânăr de vreo douăzeci şi ceva de ani.

- Omule, eşti bine? Eşti bine? îmi tot palpează acesta îngrijorat trupul, apoi mă ajută să mă ridic în şezut după ce-i fac semn că n-am nimic.

       Îmi trec mâinile peste faţă simţind nevoia să mă ating. Ca după o explozie, gândurile mele pulverizate se sting lăsând în urmă un gol unde, doar apelativul „Omule” se încăpăţânează să ţiuie ca un semnal de alarmă.

- Oricât de sus... şoptesc privind rătăcit.

- Poftim? mă întreabă tânărul intrigat.

       Din gestul meu înţelege că n-am de gând să-i răspund şi moale, ca o cârpă, se aşează lângă mine căinându-se:

- Doamne Dumnezeule, ce era să fac! Vai de minee! o ţine aşa câteva secunde strângându-şi capul între mâini, apoi privindu-mă în ochi cu o imensă recunoştinţă continuă: Dacă nu săreai la timp eram terminat pentru tot restul vieţii...

- Dar nu am sărit, am fost tras de... bâigui eu arătând spre cei câţiva curioşi adunaţi deja la locul accidentului, căutându-l din priviri pe misteriosul necunoscut, dispărut fără urmă. Confuz, completez scrutând în continuare împrejurimile: Bine că n-a fost mai rău... 

 

Vizualizări: 255

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Off, Gina, te inteleg perfect. Nici nu mi-a trecut prin cap sa te judec pentru ca stiu cum este. Uite, si eu am intarziat cu raspunsul! N-am avut net cateva zile. :)

Ma bucur ca am reusit sa-ti ofer cateva minute placute.

Cu draag,

gina zaharia a spus :

Corina, eşti o prozatoare care atrage cititorii. Simţeam nevoia să te citesc în seara asta:) Of, de-aş avea atâta timp cât aş vrea eu... Dar mă ierţi, nu-i aşa?

Mi-a plăcut mult.

uneori trebuie să ne băgăm degetele în ochi să vedem mai bine... Mi-a plăcut cum ai spus!

Multumesc pentru cuvinte, Ada!

Cu drag,

Ada Nemescu a spus :

m-ai acaparat, m-ai umplut de fiori, uneori trebuie să ne băgăm degetele în ochi să vedem mai bine,

scri frumos, felicitări, aDA

„Oricât de sus vei ajunge nu uita să fii om.”, frumoasă această trecere de la acest mesaj din planul real, în planul fantastic, trecere construită așa de frumos că nici nu știi cum și când ai fost transferat, și gata se termină...

Mulțumesc, Emil! Mă bucur că ți-a plăcut și că ai revenit. Când citesc ceva scris de tine? :)

Cu prietenie,

Emil Dumitru a spus :

„Oricât de sus vei ajunge nu uita să fii om.”, frumoasă această trecere de la acest mesaj din planul real, în planul fantastic, trecere construită așa de frumos că nici nu știi cum și când ai fost transferat, și gata se termină...

Un text care m-a impresionat si pe care l-am citit cu interes si cu placerea lecturii. Adelaide, cu drag

Bucuria este a mea, Adelaide, dacă am reușit să=ți ofer câteva momente plăcute. Mulțumesc pentru popas și semn! 

Cu drag,

Adelaide a spus :

Un text care m-a impresionat si pe care l-am citit cu interes si cu placerea lecturii. Adelaide, cu drag

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: Lazăr Vasilisia 

(CEC Bank)

*

DONATORI,

începând cu septembrie 2020:

Valeria Merca 

Sofia Sincă 

Mihaela Popa

Tudor Cicu

Nikol MerBreM

Vasilisia Lazăr 

Activitatea Recentă

Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Stă să plouă... a utilizatorului Valentin Tufan
cu 35 minute în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Pietre Zen a utilizatorului gabriel cristea
cu 44 minute în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Cand Soarele-n amurg a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 1 oră în urmă
Valentin Tufan şi Vasilisia Lazăr sunt acum prieteni
cu 2 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Un cântec mi-e viața a utilizatorului Grig Salvan
cu 2 ore în urmă
Postare de log efectuată de Valentin Tufan
cu 2 ore în urmă
Valentin Tufan a lăsat un comentariu pentru Sofia Sincă
cu 2 ore în urmă
Valentin Tufan a lăsat un comentariu pentru Vasilisia Lazăr
cu 2 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Stropi de lumină a utilizatorului Ion Ion
cu 2 ore în urmă
Vasilisia Lazăr a lăsat un comentariu pentru Valentin Tufan
cu 2 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Concertul singurătății a utilizatorului gina zaharia
cu 2 ore în urmă
Valentin Tufan şi-a actualizat profilul
cu 2 ore în urmă
Popica-Savin Alina-Roxana a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Transcendental a utilizatorului Popica-Savin Alina-Roxana
cu 2 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Transcendental a utilizatorului Popica-Savin Alina-Roxana
cu 2 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog (Fulger în doi timpi) a utilizatorului Costel Zăgan
cu 2 ore în urmă
Sofia Sincă a lăsat un comentariu pentru Handraluca Miruna
cu 2 ore în urmă
Sofia Sincă a lăsat un comentariu pentru Corbu Florentina
cu 2 ore în urmă
Sofia Sincă a lăsat un comentariu pentru Niculaescu Evelyne Adriana
cu 2 ore în urmă
Sofia Sincă a lăsat un comentariu pentru Valentin Tufan
cu 2 ore în urmă
Pictograma profiluluiValentin Tufan, Niculaescu Evelyne Adriana, Corbu Florentina şi încă 1 s-au alăturat la ÎNSEMNE CULTURALE
cu 2 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

Labirinturi  2018 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2021   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor