Baloane de săpun

[ELENA AGIU-NEACSU]

Alegeri... Campanie electorală...
Nimic nou sub soare. Baloane de săpun pentru orbi şi surzi care pleacă urechea la tot ce se aude şi se vede şi nu încearcă să vadă şi dincolo. Nu aud, nu văd decât ceea ce le convine, iar cei care transmit mesajul tocmai asta doresc şi asta şi fac. Transmit ceea ce place. Minciuna poleită e la loc de cinste, pe când adevărul umblă, precum ştim, cu capul spart. În ţara orbilor şi surzilor nu trebuie să vezi, nici să auzi, ci să fii asemenea lor. Orb, surd, dar mai ales un mare, desăvârşit mincinos, căci nicăieri, se pare, în lumea asta mare nu este mai îndrăgită sintagma « Minte-mă frumos! » decât în această ţară a tuturora şi a nimănui.
De bună seamă, mesajul subliminal e străin aceastei lumi înguste, suficiente sieşi. Si chiar nu se doreşte decriptarea lui. Nu! Ţugulanul trebuie să audă ceea ce doreşte: alimentare cu gaz, cu apă, spital, creşă, grădiniţă, şcoală etc. Asta în campanie, desigur.
Că asemenea promisiuni nu au acoperire şi e clar ca lumina zilei că n-au, asta e altă căciulă. «Catindatul» ştie că se poate fofila uşor în cazul în care, ales fiind, nu va face nimic din ce-a promis. Doar e «catindat» de meserie, ce dracu! De la Caragiale-ncoace tot sare dintr-un partid în altul şi tocmai acuma să rămână fără «coledgi»?! Nu se face. Şi apoi, ştie din experienţă că mai mult decât un perdaf de la vreun prăpădit de ziarist nu va primi. Dar să fim serioşi! ‘Mnealui are pielea tăbăcită, de acum fiind imun la săpuneală, ba chiar ştie că nu va avea decât de câştigat în sondaje. Aţi constatat, desigur, şi dummneavoastră că uneori şi publicitatea negativă are partea ei bună, ca să zic aşa.
Şi apoi, de cele mai multe ori alegătorul nu înţelege mecanismele noii societăţi, o societate aflată într-o continuă tranziţie de la revoluţie încoace şi chiar nu-şi bate capul să le înţeleagă. Aşadar, ascultă, tace, dar nu îşi face prea multe iluzii, mai ales că de cele mai multe ori este pus în situaţia de a alege «catindatul » partidului X numai şi numai pentru a nu fi al celui Y, aflat anterior la putere. Cu alte cuvinte, votul de încredere acordat unuia nu este altceva decât un vot de blam dat celuilalt.
Să nu ne surprindă, deci, faptul că alegătorul se lasă cumpărat de cel care dă mai mult în campanie la propriu. De-a lungul timpului, s-a dumirit că promisiunile bombastice n-au acoperire reală şi nu se materializează, aşa că votează cu cine dă mai mult aici şi acum. Şi tocmai pe acest lucru mizează şi "catindaţii" ce jinduiesc la un fotoliu cald în parlament sau la primărie, aşa că acţionează în consecinţă. La o adică, nici postul de primar sau de consilier nu e de colea! În orice domeniu, trebuie să începi de undeva. Au ambiţii mari, se înţelege, dar sunt totuşi conştienţi că totul se clădeşte încetul cu încetul.
Geaba-ncepi cu-acoperiş, dacă nu torni temelie, nu?! Poţi avea neplăcuta surpriză să ţi se dărâme-n cap mândreţe de clădire când îţi e lumea mai dragă.