Numai tu

[Mihai S.]

Suntem mereu liberi și totuși ne atribuim unii altora. Suntem mereu străini dar tindem să ne împreunăm sufletele. Dar la fel cum acestea se infiripă, la un moment dat se și desfac. De ce mereu le desfacem? Timp, suspine, râsete, șoapte, emoții de abia rostite și de abia ințelese... toate sunt energie risipită in neant. Iar desfacerea bandajului este urmat de alt cost energetic. Acest consum, care apare în urma despărțirii față de tot ce ai avut, văzut, simțit, gândit și iubit până atunci, se realizeaza la o scară atât de mare încat ajungi la limita sufletului. Gânduri sumbre ți se infiripă și mintea îți este bombardată de scenarii negre cu efect devastator pentru propria-ți viață. Te simți atacat personal de toată această situație, iar ceea ce credeai ca îți e lumina, acum simți ca ți-o fură.

Desigur, efect al desparțirii nu e doar psihic. Vine la pachet cu o durere fizica, lăuntrică, cu respirație sufocantă sau greu de stăpânit, capul îți vuiește și îți pierzi concetrarea indiferent de ce faci. Ce faci acum nu mai are sens, tu ca si individ nu mai ai sens. Ghearele disperării te cuprind intr-o strânsoare feroce și o panică de singuratate o resimți prin fiecare por al ființei. „Sunt pierdut, nu vreau asta. Vreau inapoi ce am avut!...”

Aici incepe groteasca obsesie. Încercarea disperată de a te dezbrăca de tot ce însemni tu ca ființă unica, și încercarea scârboasă de a te mula cu scopul de a-ți recupera lumina pierduta ca un ultim efort. Oricât de nobil ni s-ar parea, aceasta din urmă, acest consum disperat de energie, nu ne va aduce nimic bun. Tot ce ne va aduce în schimb, e multă mizerie, singuratate și autocompătimire. Ființa descompusă deja, se va descompune cu o viteza tot mai mare, cand de fapt tu trebuia să începi cu procesul invers: reîntregirea ființei. Realizarea că ești un întreg perfect funcțional, după o avalanșa emoțională, precum o despărțire din dragoste, nu e deloc ușoară. Numai că trebuie să ințelegi că tu nu ești făcut pentru lucruri ușoare. Sufletul tău nu e o pâclă de suflu care se răspandește la fiecare vânt al vieții. Ai intrat in lumea asta precum o bucata de metal ,încălzită la temperaturi cosmice, iar acum te afli in perioada de forjare. Nu încerca să scapi de asta, continuă prin a lovi, continuă prin a rezista, încă nu ești gata…

[Ada Nemescu]

Am găsit aici o scanare a durerii în amănunt, după acest efort durerea ar trebui să se disipeze...

Las aici un fragment dintr-un text de Seneca:

"Nimeni nu îţi va da anii înapoi, nimeni nu te va aduce pe tine înapoi la tine.

Viaţa va înainta aşa cum a început, nu se va întoarce şi nu se va opri în loc; nu va scoate niciun zgomot, nu îţi va atrage atenţia asupra iuţelii sale. Se va scurge în tăcere; nu se va prelungi nici la porunca unui rege, nici la aclamaţiile publicului.

Aşa cum a pornit din prima zi, aşa va goni; nicăieri nu se va abate, nicăieri nu va zăbovi.

Care va fi rezultatul? Tu eşti absorbit de treburi, iar viaţa zoreşte.

Rămîi cu bine."

Tu eşti prioritatea ta!

aDa nemescu

[Mihai S.]

Mulțumesc de fragment. Aveți vreo recomandare de la acest scriitor Seneca pe care să mi-o oferiți?

[Ada Nemescu]

 Cred că citatele motivaționale sunt mai puțin importante. Să ai încredere în forțele proprii și să te iubești, apoi totul se va schimba.  Aștept și alte postări semnate  Mihai S.

aDa nemescu

Mihai S. a spus :

Mulțumesc de fragment. Aveți vreo recomandare de la acest scriitor Seneca pe care să mi-o oferiți?