Minuni

[Exemplu de Titlu]

Plecasem pe jos, când începuse a miji de ziuă; satul nu se trezise, nici cocoşii nu mai cântau. Se puturoşiseră şi ei de când cu capitalismul ăsta, cântau când le venea şi atunci a pagubă, nicidecum voioşi aşa cum cântau când eram mică de-i alergam prin bătătură să nu mai calce găinile.

Mama Ilinca, sora mamei ne crescuse pe-amândouă, pe mine şi pe Sofinca de când ne murise mama de oftică. Mai târziu aflasem că a murit de tuberculoză, un fel de cancer la plămâni. Săraca, fumase pe lângă tata mai mult decât el şi la fel băuse din aburii lui de beţivan; ne bătea pe toţi de-a rândul până obosea. Îi pândeam privirea îngroziţi să vedem spre care dintre noi se uită.

După moartea mamei s-a întâmplat o minune: tata n-a mai pus pic de băutură în gură şi nici tutun n-a mai fumat.
Toată lumea-l întreba, închinându-se:
-Mă', Stelea, mă', ce-oi fi visat tu de te-ai lăsat de toate? Şi de ce nu te-oi fi lăsat cât o trăit nevastă-ta?
Că, poate nu murea mă, şi acum erai şi tu în rândul lumii.
-Ei, dac-aţi şti voi! În noaptea priveghiului când eu eram beat mort şi am căzut în grădină şi am adormit pe loc, am avut un vis cu Sfânta Paraschieva; mă trăgea de urechi şi îmi turna ulei fierbinte;de durere m-am uşurat pe mine în somn. Nu puteam scoate nici un cuvânt. Vroiam să-i promit că mă las de beut şi fumat, dar nu puteam scoate nici un sunet. Ea mi-a ghicit gândul şi mi-a spus cu o voce care venea din cer, cu ecou, ştiţi voi cum:
-Stelea, dacă nu te laşi de beut şi fumat, Sofinca ta o ologi şi o surzi, ai înţeles? Şi vei fi un nenorocit că vei rămâne cu ea pe cap, pedeapsa Domnului pentru nemernicia ta.
-Aşa mi-io zis şi-o dispărut; m-am trezit bălăcindu-mă-ntr-o băltoacă de ulei şi era să-nţepenesc de uimire. Uleiul de la Sfântă se prelingea din urechile mele ca dintr-un robinet.

Am înmormântat-o pe mama şi ne-am luat viaţa în mâini: eu munceam la câmp(eram mai mare ca Sofinca), împreună cu tata; soră-mea se ocupa de casă cu mătuşa Ilinca.
Tata era din ce în ce mai abătut; se lăsase de beutură şi fumat şi, pesemne îl rodea rău pofta de-o pişmoacă şi de-un tutun.
Într-o seară, întorcându-ne de la sapă, m-o trimis înainte acasă şi mi-o spus că rămâne o ţâră la birt să vorbească cu Vasâi de-o căruţă.
S-a întors abia peste câteva ceasuri bune, beat mort şi duhnind a tutun. Ne-o trezit din somn şi o început să ne ţină predici despre Iliescu.
Sofinca o îndrăznit să îi spună că-i e somn şi atunci s-o oprit din vorbit, i-or ieşiră ochii din cap de furie şi luând cana de pământ cu apă de beut de peste noapte o aruncă spre Sofinca; soră-mea o luă la fugă, se împiedică de un scaun şi căzu peste toporul de după uşă; cana îi ateriză în tâmplă lovind-o peste urechea dreaptă.
Sângele începu să ţâşnească roşu şi vâscos din cap şi dintr-un picior.
Se făcu linişte de mormânt; doar gemetele cuminţi ale Sofincăi se auzeau ca un oftat.
Liniştea fu străbătută dintr-odată de un răcnet de fiară înjunghiată:
-Dumnezeul mamii lui de vis! Ce-am făcut, ce-am făcut, Doamne?
Tata îşi prinsese capul în mâini şi alerga de nebun; începu să plângă şi să râdă, ieşi în curte şi sculă tot satul.
Oamenii se strânseseră ca la urs:
-Ilona, maică, ce e cu tac-tu de răcneşte aşa! O înebunit? întrebă Saveta, o altă mătuşă din partea tatei.
-Ce să fie, tanti? O venit beat şi o aruncat în Sofinca cu cana şi mare necaz s-o întâmplat; mă duc după moaşă să vină, că doctorul îi plecat la oraş.
-O,Doamne, ce nenorocire, ce nenorocire!

Sofinca rămase surdă şi oloagă din noaptea aceea,iar tata îşi pierdu minţile pe ape.
Doar eu cu mătuşa munceam să trăim colo, aşa, că de, primisem viaţă de la Domnul.
Într-o zi, înainte de-a pleca la câmp, tata mă luă deoparte şi-mi zise:
-Ilonă, tu eşti, fa? Uite ce e, eu o să mor acuşi, acuşi şi bine că mor, că mă cheamă mă-ta. Mi-o trimis pricaz că e la Stolnicea de Vale, la mânăstire, sub un nuc.
Tu, să faci bine să pleci acu' la Ieşi, la Mitropolie, că e sărbătoarea Sfintei Paraschieva. Te duci acolo şi ceri audienţă, îi spui că eşti Ilona lui Stelea din Borceşti, ştie Sfânta. Şi îi spui că i s-o-mplinit prezicerea şi fata mea îi oloagă şi surdă, du-i degetele astea şi să mi-o facă bine pe fată. Că mi le-o cerut azi-noapte.
Îmi întinse o pungă cu zece degete; îşi tăiase toate degetele de la mâini să le duc Sfintei Paraschieva la Ieşi, acolo unde erau moaştele.

Mergeam năucă. Nu mă dezmeticisem încă de grozăvia faptelor lui taică-miu, dar eram hotărâtă să mă duc unde mă trimisese.
La Ieşi era lumea după lume. Abia a doua zi am reuşit să ajung lângă moaşte; m-am aşezat în genunchi şi cu mâinile încrucişate am început să mă rog:

Sfântă, la tine- am venit

Că m-o trimis un ţâcnit,

Să te rog să mă asculţi,

Chiar de ai ţâcniţi prea mulţi.

Şi să faci înc-o minune.

Degetele oare-s bune?

Le-ai cerut la tatăl meu

Să îl ierte Dumnezeu!

El îi dus în altă lume.

Da'eu am venit anume

Pentru sora mea Sofinca,

Care stă cu tanti Ilinca.

Că e surdă şi oloagă

Şi îmi este tare dragă.

Fă-o bine, că-i frumoasă

Dar stă toată ziua-n casă.

Lumea o-nceput a răde că io strigam de-acu' în gura mare să mă audă cerurile toate şi să-i deie auz şi umblet soră-mi. Boabe mari de lacrimi îmi ţâşneau pe sub gene şi când atingeau pământul strigau ca o gură de clopot.
Am luat-o la fugă şi nu m-am oprit decât la intrarea în sat.
Sofinca îmi ieşise înainte şi striga cât o ţinea gura:

-Ilonaaaaaaaa! Uite că fug şi aud!

M-am prăbuşit în şanţ peste iarba necosită, mirosind a primăvară; cerul era albastru şi parcă se coborâse peste mine ca o învelitoare de puf; doar, undeva, aproape de inima mea faţa Sfintei îmi zâmbea complice...

[Sofia Sincă]

Brrr! Ce povestire... care îngrozeşte.

Poate fi o legendă, cu izul său popular. Minuni neexplicate, care se zice că se înfăptuiesc dacă există credinţă şi stea norocoasă.

Deşi am mai citit proza, m-a încântat.

Sofy

[SPRINCENATU DAN]

Mi-a plăcut povestea ta tristă  de viață care m-a cutremurat ! Citesc și proza ta cu aceiași plăcere cu care îți citesc și poemele  minunate !

Dan , cu drag..

[Corina Militaru]

Intuneric si lumina la un loc, intr-o poveste impresionanta.

Cu prietenie,

[Ion Lazăr da Coza]

mi-io > mi-o

M-am prăbuşit în şanţ peste iarba necosită, mirosind a primăvară; De unde primăvară pe 26 octombrie? Sau e o chichiţă "metaliteraturistică"?

Violetta, ţi-am citit toată proza adusă în Biblioteca de proză, de către Lisia. Incontestabil, ai talent de prozatoare! Am insistat, insist şi voi insista (şi nu numai la tine!) asupra greşelilor ortografice şi de punctuaţie.

Ideal este ca atunci când duci manuscrisul la o editură, să aibă acolo un lector de carte care să excludă/îndrepte greşelile, însă am maaaare îndoială că va fi aşa!

Cu aleasă preţuire,

da Coza