În amintirea strămoșilor

[Elena Mititelu]

Şi s-a scurs dramul de viaţă

 

A plecat în zori tăicuţa,

pe front, în crudul război,

ne-a pupat în somn pe noi,

grijile-mbrăcând măicuţa.

 

N-avea cin’ să ne ajute,

doar bunicul mai venea,

să ne-aline viaţa grea…

eram singuri pe redute.

 

Soseau veşti înveninate,

de acolo, din război,

că bărbaţii li-s eroi,

primeau femeile carte.

 

Mama, să nu luăm seamă,

cu privirea-n ţintirim,

gândurile să nu-i ştim,

strângea nodul la năframă.

 

Zarea i s-a prins în gene,

lunecând pe faţa-i tristă,

împletită în batistă,

răcorea cumplite scene.

 

Timpul şi-a făcut nălucă.

Nu ştiam nimic de tata,

ne rugam la Preacurata,

acasă să ni-l aducă.

 

Dar, bătăi în uşă-n noapte…

sincope de paşi lăsaţi:

„Eu sunt, nu vă speriaţi!”

se-auzea un glas în şoapte.

 

Mama odaia cuprinde,

furca pe vatră-aruncând

şi, cu Dumnezeu în gând,

fuge… uşa îi deschide.

 

Tata-n tocul uşii, demn,

decorat, cu pieptul plin,

dar în suflet cu venin…

avea un picior de lemn.

 

Măcinat de-al nostru dor,

îndelung în jur privind,

lacrimile înghiţind,

strânsu-ne-a la piept uşor.

 

Apoi,  greu s-a aşezat:

„Ce-aţi crescut, copiii mei,

mă doare că anii grei

şi pe voi urme-au lăsat!

 

            * * *

 

Când privirea lui semeaţă,

durerile i-au răpus,

a-nchis ochii spre apus

şi…  s-a scurs dramul de viaţă! 

E. M.

[Bonnie Mihali]

O poezie care ne aduce aminte de multe întâmplări din viaţa bunicilor şi a străbunicilor noştri! Felicitări, dragă Elena!

[Elena Mititelu]

Da, dureroase amintiri, dureroase trăiri ale strămoșilor noștri pentru a ne păstra țara frumoasă, bogată, sănătoasă și întreagă...

Mulțumesc pentru popas!

Admirație!

Bonnie Mihali a spus :

O poezie care ne aduce aminte de multe întâmplări din viaţa bunicilor şi a străbunicilor noştri! Felicitări, dragă Elena!