ÎNSEMNE CULTURALE, la sfârșit de drum? NU!

[Ion Lazăr da Coza]

 

          Când pui prima piatră la temelia unei construcţii, inevitabil te gândeşti şi la faptul că va veni timpul când vei prinde şi ultima şindrilă în vârful acoperişului. Dacă îţi place mult ceea ce faci, dacă vezi că roadele muncii tale sunt frumoase şi apreciate, speri ca acest moment să vină cât mai târziu. Am plecat pe drumul numit ÎNSEMNE CULTURALE pe data de 23 mai 2012. La vremea „ultimei şindrili” se fac bilanţuri. Pe parcursul celor patru ani şi jumătate, în acest spaţiu virtual, s-au întâmplat lucruri mirabile, dintre care amintim câteva:

• Ne-au însoţit pe acest drum 836 de călători (la ora întocmirii acestor rânduri, sunt 644 de membri activi, 143 au părăsit reţeaua, iar 49 au fost suspendaţi);
• Din start, am conceput Site-ul ÎNSEMNE CULTURALE ca pe un cenaclu literar-artistic online, ca pe o anticameră la marea literatură, deşi am avut în permanenţă cel puţin şapte-opt membri demni de cele mai mari distincţii literar-artistice ale României. Fireşte că ne-ar fi plăcut să fi avut câţiva critici literari autentici care să cearnă şi să certifice creaţiile ce au onorat acest site. Dar să nu uităm că printre administratori, postatori şi cititori, au fost şi absolvenţi de Filologie, care au avut un cuvânt greu de spus. Însă grosul comentatorilor l-a format pasionaţii de literatură şi confraţii întru înnobilarea cuvântului. Şi părerea lor a atârnat mult şi veridic. Unii comentatori au făcut adevărate analize literare pe text, alţii au insistat pe minusurile din texte, iar unii au lăsat doar un semn de lecturare. Mulţi autori au vrut să le fie disecată opera şi să fie criticaţi la sânge. Câţiva au şi plecat din această cauză. Alţii au plecat tocmai că le-a fost analizată „opera”. Ce le-am putut spune acestora? Că noi nu căutăm defecte acolo unde nu sunt. Dacă textul avea valoare, un cuvânt de laudă cum ar fi: „Superb!”, „Excelent!”, „Place!” etc. a fost suficient. Remarcând această etichetă, ceilalţi creatori, în mare parte novici într-ale scrisului, aveau un reper, o ştachetă de atins. Pe cei nemulţumiţi de criticile primite i-am îndemnat „să nu pună la inimă”. La urma urmei, nu de pe ÎNSEMNE CULTURALE s-au dat referinţe pentru Academia Suedeză (Da, da, e cea cu premiile Nobel!) şi nici referate pentru a intra în USR sau LSR… Cei ce s-au considerat persecutaţi au dat bir cu fugiţii în locuri mai calde, căutând doar... pampleziuri, fără să se întrebe de ce le-am fi vrut răul. Treaba lor. Nu noi am avut de pierdut. Cum spuneam, acest site a fost conceput ca un cenaclu online, deschis tuturor curentelor literar-artistice, deschis elitelor, dar şi celor care au luat literatura în serios, dorind să-şi facă un nume, dorind să intre pe uşa din faţă în lumea literaţilor, şi nu au îmbrăţişat păguboasa zicere tipic românească: „Las' că merge şi aşa!”. Fireşte că am întâlnit şi creatori ce s-au crezut infailibili, ori cu un orgoliu hipertrofiat, care n-au reacţionat la sugestii şi sfaturi, sau acei promotori ai „curentului progresist” („stil neîngrijit”, cum mai este cunoscut… mă rog, impotenţa, incultura, indolență, lenea sau aroganța trebuie justificate cumva, nu?), ce susţineau că mesajul e totul (tare-am vrea ca acestora chivuţa să le zugrăvească odaia cu roata de la bicicletă, nu cu trafaletul)…  Mulţi am avut de învăţat, mulţi am dat mai departe ceea ce ştiam… Dacă am ajuns unde am ajuns, asta se datorează tuturor membrilor acestui site – cei mai talentaţi şi mai frumoşi creatori din lume, cărora le mulțumim cu această ocazie pentru fidelitate! – dar şi albinuţelor din Administraţie: Sofia Sincă, Gina Zaharia, Corina Militaru, Valeria Merca, Ana Cîmpeanu, Mihaela Popa, Melania Briciu Atanasiu, Bolache Alexandru, Iris Marinov, Gabriela Grădinariu, Violeta Florentina Ion, Maria Ileana Belean, Augusta Cristina Călin, Staicu Laura Marinela, Maria Elena Chindea, Mihaela Roxana Boboc, Angi Cristea – persoane dragi nouă, ce au contribuit la prestigiul site-ului, cât au fost administratori şi pentru care nu avem decât un simplu, dar sincer, Mulțumim!
• Pe BLOG-ul site-ului sunt postate 13.885 de poezii (în realitate, numărul este mult mai mare deoarece, atunci când s-a retras un poet, s-au neantizat şi postările acestuia);
• FORUM-ul (arena rezervată numai prozatorilor) a ajuns la 144 de pagini, aproximativ 1.436 de postări;
• În cele peste douăzeci de GRUPURI, diversificate tematic, s-au purtat nenumărate discuţii. Amintim câteva dintre cele mai populare: Figuri de stil – 17.956 de vizualizări, Virgula, câteva reguli simple de utilizare – 10.447 de vizualizări; La ceas aniversar – 1.007 vizualizări; Haiku, Tanka, Senryu, Sonet – 705 vizualizări;
• La mare cinste s-au plasat cele 10 CONCURSURI de poezie, proză, eseu şi dramaturgie, cu mulţumiţii şi nemulţumiţii lor. Paginile unde au fost postate rezultatele ultimului şi penultimul concurs, de exemplu, au avut 1.204, respectiv 2.775 de vizualizări;
• Lăudabilă e şi BIBLIOTECA ONLINE, care numără peste 55 de cărţi virtuale semnate de membrii noştri. Pentru mulţi dintre noi, văzându-ne cartea în format electronic, a fost un imbold de a o tipări. Am atras atenţia, la timpul respectiv, asupra unor aspecte ce pot fi întâlnite mai ales la volumele de versuri: site-ul a „editat” cărţile digitale cuprinzând poeziile unui autor, postate la un moment dat şi în ordinea cronologică a postării, fără a ţine cont de viziunea acestuia asupra întregului – asta din dorinţa de a face surprize – însă pentru tipărire, manuscrisul trebuie să aibă perspectiva autorului, care să transmită perfecţiunea cercului şi nu hazardul entropic al liniilor frânte (dar poate că şi acesta – hazardul – are farmecul lui!), ştiut fiind faptul că unele poezii capătă un plus de valoare în vecinătatea altora, precum şi inversul e valabil. Apoi sunt anumite poezii care, deşi sunt valoroase, nu-şi au locul în acea carte, şi a renunţa la ele este un act de înaltă autopreţuire. Am insistat pe faptul că nu tot ce postăm în spaţiul electronic e bun şi de tipărit. Până una alta, adevărata carte de vizită a noastră, ca scriitori, rămâne volumul cu ISBN, de aceea am insistat pe maximă exigenţă când trimitem manuscrisul spre editură. Odată tipărit şi scos în lume, el nu ne mai aparţine şi nu mai putem să-i fim alături pentru a-i scuza sau repara greşelile – devine orfan. Depinde de noi dacă „orfanul” străluceşte ori e de doi bani şi aceia calpi… Din păcate, ghilotina cade şi pe mulţi dintre cei ce şi-ar fi meritat locul pe raftul bibliotecii noastre nu-i mai putem bucura;
• Prin LIBRĂRIA ONLINE, am căutat să facem ceva concret pentru membrii cu volume tipărite, ei putând să-şi valorifice tirajul, scoţând la vânzare cărţile pe „taraba” virtuală a site-ului, de unde doritorii de miros de cerneală tipografică şi foşnet de hârtie au avut posibilitatea să comande titlul dorit;
• Însă „briliantul coroanei” rămâne totuşi antologia site-ului – Autograf pentru m(â)ine, care cuprinde 60 de autori (scriitori şi artişti plastici).

          Exemplificări se mai pot face, dar ca să nu abuzăm de răbdarea Domniilor voastre trecem la câteva aspecte generale, chiar dacă unele dintre ele au mai fost abordate şi cu alte ocazii.

          Cert este (şi-o spunem cu toată modestia, dar neuitând şi de neîmpliniri, cum ar fi: lipsa unui dialog mai amplu, mai cald, sfaturi mai elaborate, cu mai mult profesionalism…) că de la apariţia acestui site, în mediul online, preocupat de literatură, se scrie mai curat româneşte, se scrie cu diacritice, cu mai puţine greşeli gramaticale, de exprimare şi de redactare. Am luptat împotriva

„romfranglezei”, a barbarismelor, a infantilismelor grafice sau a teribilismelor de orice fel. Am militat ca limba română să nu devină „limba Turnului Babel”, acceptând totuşi că o limbă e un sistem viu… Şi totuşi a venit timpul, după cum spuneam şi la început, „să batem ultima şindrilă în vârful acoperişului”. De ce o facem (că doar aceste fenomene nu pot fi extirpate definitiv)? Evident că un astfel de site, cum e ÎNSEMNE CULTURALE, şi-ar justifica existenţa chiar dacă ar avea și un singur membru, însă cum pentru găzduirea site-ului, reţeaua NING cere lunar fondatorilor 25 de dolari, cu toată dragostea pentru acel unic membru-creator, nu merită acest efort financiar. Şi aşa ne gândeam de ceva timp să punem capăt acestui demers cultural, deoarece tot mai mulţi membri, considerând că astfel de spaţii nu-i mai cuprind ori sătui de oglinda pe care le-o puneam în faţă, au preferat fuga pe Facebook, după like-uri, adesea, de complezenţă. Însă decizia ne este forţată cumva de mizeria celor de la NING, care, începând din luna octombrie, în loc să ne dea un bonus pentru consecvență, vor ŞAIZECI DE DOLARI PE LUNĂ! Poate că suma ar fi frecventabilă şi în aceste condiţii dacă am întâlni, din partea creatorilor, aceeaşi luminoasă emulaţie, acelaşi entuziasm ca acum patru ani şi jumătate… Oricum, adevăraţii autori simt că „monastirea” e terminată şi nu-l aşteaptă pe Negru Vodă (alias, Măria Sa, Cititorul) să-i certifice opera, să-i ordone alta. Cu aripile făcute pe ÎNSEMNE CULTURALE, ori doar întărite sau testate aici, vor zbura mult şi bine…

 

          În loc de post scriptum, rugăm membrii să-şi salveze, dar să nu șteargă,  materialele de pe site cât mai repede posibil. Doar cărțile virtuale din ISSU vor rămâne, restul conținutului va dispărea odată cu închiderea site-ului.

          Lumină în suflete, inspiraţie, celebritate pozitivă, sponsori, fericire şi prosperitate vă urează şi vă doresc în continuare fondatorii:

                                   

                                                                                                      Vasilisia și Ion Lazăr da Coza

          

          (Pentru a ne păstra brandul, ÎNSEMNE CULTURALE va funcționa, în viitor, ca grup, pe facebook, sub aceeași titulatură, dar nu va fi nici pe departe la fel.)

NB: Aceasta a fost „scrisoarea de despărțire” postată în data de 11 septembrie, 2016. Datorită unor oameni generoși, soarta site-ului ÎNSEMNE CULTURALE a fost salvată! Cum? Citind comentariile de mai jos, vă veți edifica. Noi ne facem datoria de onoare să prezentăm și aici lista cu donatori, cărora le mulțumim din suflet!

*

*       *

Din extrasul de cont a reieșit că următorii donatori au depus banii în contul:

RO82RZBR0000060016707555

titular cont: LAZĂR VASILISIA (Raiffeisen Bank)

***

teodor dume - 200 de lei;

Florin T. Roman - 200 de lei;

Mica - 260 de lei;

Valeria Merca - 200 de lei;

Calliope - 150 de lei;

Anonimus - 400 de lei;

Myriam - 100 de lei;

Fica - 100 de lei;

Laura H. - 100 de lei;

Melania Briciu A. - 360 de lei;

Minerva - 60 de lei;

Adelina - 300 de lei;

Maria Giurgiu - 100 de lei;

Carmen Aldea - 100 de lei;

Rădița Răpeanu - 100 de lei;

Ioana Vlad - 400 de lei;

Tudor Cicu - 200 de lei;

Selena - 440 de lei;

ica matei - 100 de lei;

Elena Mititelu - 100 de lei;

Violeta Trandafir - 150 de lei;

Enea Gela - 100 de lei;

Darius Decebal - 400 de lei;

*

*       *

[Veronica Pavel Lerner]

Multumim pentru sansa pe care o dai tuturor! Sa speram ca site-ul va continua! Voi, sufletul lui, o meritati, dar si toti ceilalti. E adevarat, nu e acelasi lucru sa te muti intr-o casa in vazul tuturor (FB), aici suntem "in familie"!   

 
Ion Lazăr da Coza a spus :

Şi totuşi se poate salva ÎNSEMNE CULTURALE?

Ia să vedem.

Dacă plătim lunar câte 60 de $, într-un an ne trebuie 720 de $.

Dacă am plăti anual, suma ar fi de 588 de $.

Iată o economie de 132 de $.

Familia da Coza achită cel mult 188 de $.

Rămân de strâns 400 de $, deci în jur de 1.600 de lei.

Întrebare: Se pot strânge acești bani?

Așteptăm, până pe data de 20 ale acestei luni, angajamente ferme

din partea celor care vor să contribuie cu cel puțin 100 de lei la salvarea ÎNSEMNE CULTURALE!

Numele donatorilor și suma oferită vor fi expuse pe pagina principală a site-ului!

Cei ce vor să rămână anonimi (deși mecenatul e de aplaudat!), le respectăm dorința, dar sunt rugați să ne spună un pseudonim, sub care să apară donația, pentru a se evita interpretările.

Încercarea moarte n-are!

[Vasilisia Lazăr]

Deci banii pot fi depuși, începând de azi, la Raiffeisen Bank

titular cont: LAZĂR VASILISIA

RO82RZBR0000060016707555

PS: Pentru a putea fi citit/scris mai lesne (deși copy/paste e mai sigur!), pun câte un blanc din patru în patru caractere, dar la bancă prezentați contul întreg, fără pauze:

RO82 RZBR 0000 0600 1670 7555

[Nădejde Angelina]

Nu pot să cred! Însemne Culturale este pentru mine casa poeziei mele... Facebook e facebook, nu există termen de comparaţie. Nu văd eficienţa grupului Însemne Culturale. Vasilisia are perfectă dreptate.Trebuie să mergem mai departe cu acest site. Dacă fiecare dintre noi ar contribui cu o sumă cât de mică, ar ramaâne în viaţă. Şi asta vom face!

[Ion Lazăr da Coza]

Cei ce vor să rămână anonimi (deși mecenatul e de aplaudat!), le respectăm dorința,

dar sunt rugați să ne spună un pseudonim, sub care să apară donația,

pentru a se evita interpretările.

 

[Vasilisia Lazăr]

Și totuși se pune preț pe cultură... Doar într-o singură zi, doisprezece oameni minunați au donat aproximativ 2.400 de lei. Cu această sumă, ÎNSEMNE CULTURALE va achita găzduirea în NING un an de zile. Dacă vor continua donațiile (pentru că mai sunt promisiuni), vom păstra restul de bani pentru anul următor. Sigur, mulți oameni la fel de frumoși și inimoși ar fi dorit să participe și ei la finanțarea site-ului, dar situația materială de moment nu le-a permis. Și lor le mulțumim din suflet! Trăiască dragostea pentru frumos! Să trăiți și voi, oameni deosebiți! Mulțumim!

[Veronica Pavel Lerner]

Bravo, felicitari!

Aici e vorba si de cultura, dar si de un climat special al acestui site, bine construit, bine condus si care a atras oameni valorosi din toate pdv. 

 
Vasilisia Lazăr (da Coza) a spus :

Și totuși oamenii pun preț pe cultură (oamenii de cultură). Doar într-o singură zi, doisprezece oameni inimoși și iubitori de frumos au reușit să doneze aproximativ 24 milioane vechi. Cu această sumă, ÎNSEMNE CULTURALE va achita găzduirea în NING încă un an de zile. Dacă vor continua donațiile (pentru că mai sunt promisiuni), vom păși cu dreptul și în anul următor. Să nu uităm că mai există și fam. Lazăr care vrea să doneze. Trăiască CULTURA! Trăiască LITERATURA și ARTELE! Să trăiți și voi, oameni minunați! Mulțumim!

[giurgiu maria]

Regret sincer această schimbare și țin să vă mulțumesc pentru cele învățate aici și pentru criticile constructive, din punctul meu de vedere! Sunt totuș opimistă și subscriu alături de cele afirmate puțin mai jos de doamna Chindrea Maria Elena, că,,orice sfârșit are în sine sămânța unui nou început!" Admir activitatea de pe acest sit  a multor autori  òi nu mè voi consola cu lipsa, de aceea voi cauta sa vă regasesec  si să vă citesc acolo unde veți publica. Respect, prietenie  și stimă domule da Coza, doamna Corina Militaru, Gina Zaharia, Constanța Câmpeanu , Angi Cristea, Sofia Sincă, Chindrea Maria Elena, și tuturor care ați  dăruit din stralucirea propriului  vostru spirit,  acestui sit literar !

[Elena Mititelu]

Am rămas fără cuvinte! Vă mulțumesc pentru tot, fiind alături de ceilalți membri în păstrarea CASEI  frumoasei noastre familii!!

Cu aleasă prețuire!

Elena

[Nikol MerBreM]

Întrucât nu am mai avut timpul și energia necesară pentru a intra pe site în ultima vreme, azi când am intrat, am trecut prin toată gama de emoții, de la tristețe la bucurie, aflând mai întâi că o casă frumoasă se dărâmă şi mai apoi, că oamenii care locuiesc camerele acestei case sunt mai frumoşi decât casa. Mă bucur ca va exista în continuare! Chiar dacă sunt un locatar mai nou, casa aceasta mi-a fost oază în desert, într-o perioadă de zbucium sufletesc, greu de descris chiar şi în metafore. Şi chiar dacă s-a salvat oaza, consider că e un moment bun pentru a mulțumi celor care mi-au arătat oglinda, indiferent ce am văzut în ea. Mulțumesc!

[Ionel Mony Constantin]

1.  Nu ştiam unde pot sa intervin legat de soarta "INSEMNELOR" Acum când lucrurile prind să se limpezească, am să încerc să spun şi eu câteva cuvinte.
2. Am reuşit sa ne salvăm, nu ne-am inecat vorba ceea ca ...la mal. Dar sa nu uitam că într-un fel ne -am cumpărat libertatea de expresie de la nişte oameni pe care nu îi interesa  efortul nostru cultural ci mai ales consecinţele sale materiale pt Ning.
3. Nu ştiu cât adevăr este  în ce spun  dar acolo undeva departe, parcă peste ocean  pe unii îi interesează să "ningă" cu bani, nu cu poezie şi proză de calitate venită  de undeva din spaţiul mioritic, din draga noastră ROMÂNIE
4.  Să nu uităm într-un context, în care siteurile literare încep, unele după perioade glorioase de existenţă, să îşi dea duhul,  noi aici am reuşit şi datorită unor oameni inimoşi Soţii ION şi LISIA da Coza să mai rezistăm încă cel puţin un an.
5. Mă bucură şi mă onorează că un grup "însemnat"( adică membrii ai "Însemnelor")  au răspuns imediat prezent. Nu este vb numai de aceşti oameni ci de faptul că gestul lor de solidarizare permite astfel şi altora să -şi  exprime liber talentul. Fiţi alături de ei!
6.  Vă îndemn aici să nu ne oprim din avântul nostru Este simplu să calculăm contabiliceşte, am strâns banii în rest vom mai vedea ce va fi. Acum a fost un val, în viitor poate veni un ţunami. Noi trebuie să fim gata să îl înfruntăm. Vă mulţumesc că aţi avut răbdare să mă citiţi!

[Camelia Ardelean]

Acum, că mi-a venit inima la loc după sperietura pe care am tras-o, pot în sfârșit să mă relaxez! :-) Mă bucur că v-am găsit și mă simt onorată să fiu alături de voi/dvs.! În curând se vor împlini 2 ani de când am descoperit acest site și, fără să exagerez, cred că a fost una din cele mai importante zile din viața mea! :-) Vă îmbrățișez și vă mulțumesc că existați!

[Ion Lazăr da Coza]

Drag prieten Florin T. Roman, firește că vom confirma tuturor donatorilor intrarea în cont a banilor. Problema e că banca e cam la 70 km distanță și nu o putem frecventa oricând.

Și da, am schimbat puțin titlul acestei postări.

Reciproca,