Premiul I, eseu – „Primăvară, mamă și moarte ” de Florin T. Roman

[Vasilisia Lazăr]

Primăvară, mamă și moarte

                                            Motto: „Primăvară care-ai fost,/ Nu veni, n-ai niciun rost,/  

                                                            Poţi să pleci, suntem reci,/ Iarnă ni-i pe veci!”

                                                                                                             (Adrian Păunescu)

 

          „Pe nesimţite, în liceu m-am trezit că sunt anumite taine pe care le înţelegeam.  Înţelegeam de ce fluturele de pădure are aripile de culoarea scoarţei de copac, de ce ariciul este prevăzut cu ţepi, de ce bărbătuşii atâtor păsări sunt mai exuberant împodobiţi decât femelele. Natura>> făcuse toate acestea ca să-i camufleze, să-i apere... Existau, deci, anumite legi pe care le puteai descifra – şi atunci toate lucrurile căpătau înţeles şi noimă. Lumea nu se mai arăta ca o aglomerare de vietăţi şi întâmplări fără legătură între ele, ci se dovedea a fi rezultatul unei voinţe unice şi irezistibile. Aşa cum mi se revela ea din lecţiile lui Moisescu, profesorul meu de Ştiinţe naturale, Natura>> era însufleţită de un singur elan: acela de a crea viaţa şi de a o menţine, în pofida tuturor piedicilor şi dezastrelor” (Mircea Eliade).

          Împotrivindu-se cu înverşunare acestei „Naturi”, tocmai mamele speciei umane îşi ucid copiii în pântece fără cea mai mică remuşcare ori dacă îi nasc îi lasă pe drumuri. Femei nebune care şi-au avortat pruncii au existat întotdeauna. Dar astăzi omenirea a ajuns într-un aşa hal de rătăcire, încât societatea întregă consideră avortul ca pe ceva normal, firesc, iar medicii (care au depus jurământul lui Hippocrate, jurând : „Nu voi da nici unei femei o prescripţie avortivă!”) îndeamnă fără responsabilitate mamele să-şi avorteze copiii şi le asigură asistenţa medicală în acest scop, ucigându-i în trei schimburi, ca pe nişte cobai. Nici în războaie nu mor atâtea fiinţe umane câte ucid cu sânge rece mamele şi medicii ginecologi. Mare va fi pedeapsa lor în veacul viitor!

          „Un om, un animal, un copac, o floare, un firicel de iarbă, o gânganie cât de mică, toate sunt puse întâi să le iubeşti. Dragoste, nu folosinţă: aici e sensul existenţei lor în preajma ta (...) Dragostea coboară pe Dumnezeu pe pământ, îl face prezent în fiece fiinţă, în fiece plantă sau lucru (...) Dragostea, dragostea plină şi nestăvilită este calea transfigurării, adică a naşterii din nou în spirit a lumii acesteia, singurul ei fel de a fi acceptată de către un om adevărat. Un aer curat, plin de darurile grădinilor nevăzute, pluteşte în preajma omului ce urcă crestele aburite de respiraţia setei lui de absolut.(...) Cine nu a iubit un mesteacăn, cine nu a simţit fiorul apelor sau nu s-a apropiat de o floare, cine n-a iubit o carte, un tablou sau o icoană, acela a trăit într-un pustiu.” (Ernest Bernea).

          Să ştie orice femeie care şi-a ucis copiii, în orice chip, că nu va scăpa de pedeapsa lui Dumnezeu. Să nu spună că era conceput copilul numai de o zi sau de un ceas, pentru că Dumnezeu nu caută la timp, ci la intenţia gândului. Dacă cineva ar semăna în ţarina sa grâu, porumb sau altceva şi altul, venind, i-ar distruge semănătura sa, nu l-ar da în judecată şi nu i-ar cere despăgubire? Şi atunci credeţi că Dumnezeu va lăsa nepedepsiţi pe cei ce distrug sămânţa şi ţarina unde se zămislesc prunci? 

          Conform statisticilor efectuate, din 1990 până în 2010 au fost operate în România cca 20 (douăzeci) de milioane  de avorturi! Douăzeci de milioane de suflete nevinovate răpuse înainte de a vedea soarele, tocmai de către mămicile lor. Numai Bunul Părinte ştie câţi dintre aceşti copii urmau să devină mari teologi, filosofi, artişti, savanţi, politicieni cinstiţi ş.a.m.d., poate chiar oameni sfinţi ai Bisericii, care ar fi contribuit la renaşterea spirituală şi materială a ţării! Unde mai pui că totodată s-ar fi dublat populaţia ei? Pe când aşa, din cauza avorturilor pe care le fac românii suntem în pericolul de a ajunge să fim stăpâniţi de naţiunile conlocuitoare şi de a pieri ca popor!

          Citim adesea prin ziare sau vedem la televizor crime înfiorătoare, criminali în serie fără raţiune, fără conştiinţă, şi ne umplem de furie, grăbindu-ne să ne exprimăm indignarea; declarăm sus şi tare că asemenea indivizi nici nu merită să fie numiţi oameni, ci fiare, bestii şi le pronunţăm sentinţa pe care credem că o merită: pedeapsa cu moartea. Dar, vai! Câţi dintre noi s-au gândit vreodată că o femeie care a făcut  3 – 4 avorturi intenţionate nu este cu nimic mai presus decât un ucigaş în serie de la TV ? Sau că folosirea blestematului prezervativ, a pilulelor anticoncepţionale sau a altor metode asemănătoare înseamnă acelaşi lucru: crimă în serie? Ba înseamnă încă ceva mult mai grav, deoarece criminalii celebri (Jack Spintecătorul, Râmaru, Anders Breivik, teroriştii-kamikaze etc.) ucideau oameni de o anumită vârstă, pe care nici nu-i cunoşteau, în timp ce copiii avortaţi sunt ucişi de către chiar mamele lor, într-un moment în care nu au nici măcar şansa de a se putea apăra. Şi e încă şi mai grav, pentru că pruncii avortaţi nu au putut beneficia de Sfântul Botez, singurul în măsură să le deschidă porţile Raiului.

          „Se observă o laşitate şi o făţărnicie strigătoare la cer la cei ce într-un acces de „umanism” de buzunar militează pe de o parte pentru anularea pedepsei cu moartea şi pe de alta cer cu insistenţă legalizarea avorturilor; cei ce se sting de mila unui criminal condamnat la scaunul electric şi în acelaşi timp privesc indiferent cum moare o jumătate din populaţia pământului înainte de a vedea lumina zilei; cei ce aruncă cu pietre într-o femeie ce şi-a abandonat copilul nou-născut şi, totodată, aduc flori alteia, care tocmai şi-a omorât pruncul într-un spital bine amenajat. Este greu de crezut că anume astfel de progresişti>> ar reprezenta adevărata elită a unanităţii” (Mihai Costiş).

          Însăşi natura ne învaţă: primăvara totul se naşte din nou, revine la viaţă, se dinamizează. Ghioceii se strecoară cu putere prin pătura de zăpadă şi îşi scot clopoţelul la lumină, zâmbind către soarele tot mai srălucitor. Mugurii, firavi, dar plini de vitalitate, sparg în mod miraculos coaja groasă a copacilor şi ies la lumină. Toate florile şi plantele îşi scot mlădiţele din pământ cu poftă de viaţă. Animalele ies din hibernare şi se zbenguie fericite prin verdeaţa proaspătă a pădurilor în extaz. Femelele tuturor speciilor de animale îşi nasc puii şi îi hrănesc cu un soi de dragoste instinctuală. „Dumnezeu n-a creat toate aceste lucruri ca să le lase să trândăvească…Astrele şi planetele nu sunt  tândave; marea se zbate de la un ţărm la altul…; pământul de asemenea nu leneveşte…Ceea ce se consumă firesc în el, pământul îl reîmprospătează şi îl face din nou…Toate se muncesc ca să nască ceva…” (A.Daubree). Numai mamele speciei om îşi ucid copiii, în coautorat cu doctorii iadului, fiind încurajate de către soţii, iubiţii, părinţii şi prietenii lor. Totul se rezumă la plăcerea fizică,  şi ca să-l „păcălim” pe Dumnezeu ne pricepem să inventăm mii şi mii de scuze (că suntem săraci, că avem deja mulţi copii, că trebuie să ne terminăm studiile, că încă nu ne-am căsătorit, că există pericolul să moară mama, că există pericolul ca pruncul să se nască bolnav, cu malformaţii etc.). „…Jumătate din umanitate e destituită din rostul ei: femeia. (…) Ceva a intrat în eclipsă (natura, destinul, timpul). Ce lume e asta ?” – se întreba cu durere filosoful Constantin Noica.

          Un alt mare filosof – iniţial ţăran simplu, cu puţină carte, a învăţat filosofia vieţii şi teologia chiar, din următoarea întâmplare: „Aveam deja trei copii şi soţia era gravidă cu al patrulea, pe care ne-am hotărât să nu-l mai ţinem. Cu scopul acesta am mers la oraş, la un medic ginecolog cunoscut, şi i-am spus ce dorim. După ce ne-a ascultat, mi-a spus: Bre, Costică, dacă vrei să ai numai trei copii, căci patru ţi se par prea mulţi, de ce nu faci altceva? Dacă îl omorâm pe acesta nenăscut, o băgăm în primejdie cu sănătatea şi chiar viaţa pe soţia ta. Nu e oare mai bine să-l omorâm mai degrabă pe unul din cei trei copii pe care îi ai şi să-l lăsăm pe acesta să se nască? Astfel vei avea tot trei copii, iar femeia ta nu va trece prin nici o primejdie.>> Când am auzit aceasta, m-am cutremurat de credeam că mi-a căzut un trăznet în cap. Atunci am realizat că este acelaşi lucru ori că avortam copilul nenăscut, ori că îl ucideam pe unul din cei din viaţă, şi i-am spus medicului: Bine, doctore, ai dreptate, îţi mulţumesc, vom ţine copilul.>> Şi-l voi boteza eu!>> - a răspuns medicul. S-a născut copilul, naş i-a fost medicul; au mai venit apoi alţi doi copii, şi acum toţi şase sunt bine rostuiţi în viaţă, iar noi, părinţii, ne bucurăm de ei”.       

[Corina Militaru]

Felicitări pentru premiu! :)

[Valeria Merca]

Felicitări!:)

[Pop Dorina]

Felicitări!

[Vasilisia Lazăr]

Felicitări, domnule Florin T. Roman! Mult succes în continuare!

[gina zaharia]

Felicitări!

[Angela Dina]

Felicitări!