despre literatură și literaturi - citindu-l pe Marin Badea

[Nuța Istrate Gangan]

 

moto: când ceva nu este tocmai pe gustul tău, adaugă un pic de sare,,. I se va schimba gustul complet.- ,,Take it with a grain of salt,, spune americanul.

Ai noştri critici, (care probabil ,,la Paris au învăţat,,), critică în ultima vreme ceea ce este cam ,,necriticabil,,.

Acum câteva zile de exemplu, am fost informaţi despre câte p@#e au fost introduse într-un roman scris de o doamnă extrem de talentată. De parcă asta ar conta cel mai mult.De parcă mărețele p@#e n-ar crește în literatura zilelor noastre ca ciupercile dupa ploaie. Literatură hard sau soft core, în funcție de posesor, of course. ( pune un pic de sare, please)

Dar deja acest maiestuos subiect merită un alt articol , n'est pas?

Am un deosebit respect pentru oamenii care spun ceea ce au de spus.

Că este pozitiv sau nu. Atâta vreme cât ceea ce spun are sens.

Ai noştri critici sunt pozitivi astăzi şi negativi mâine pe marginea aceluiaşi subiect și stil de scriere,  demonstrând încă o dată că critica este arta ping-pongului, zig-zagului, tic-tacului, artă transpusă pe o partitură  care a devenit șlagăr național :,, Eu ping-tu-pong, eu-zig-tu-zag, eu tic-tu-tac,, :), după regula unei democrații autentice. Ceea ce nu e rău deloc. Da' deloc!

Dar ocupaţi fiind, şi pe atac şi pe contraatac, driblează artistic şi sportiv(deloc fair-play însă), unii oameni care chiar ar trebui luaţi în seamă.

Pozitiv sau nu.

Critica, pozitivă sau nu, înseamnă și atenție. Băgare de și în seamă.

Eu scriu pentru că scriu. Pentru că mi-e bine. Pentru că așa vor mușchii mei artistici și delicioși.

Mai mult decât orice însă, sunt un cititor.

Și, printre zecile şi zilnicele articole şi articolaşe pe care le digerăm cu mai multă sau mai puţină plăcere, hrăniţi fiind în mod constant de aceşti bucătari neobosiţi, Facebook, Blogger şi Wordpress, uşor saturaţi de literatura de Bucureşti, literatura de Mitici, de self/freaking/help, literatura de cartier şi de canal, literatură care te tentează s-o pui în ghilimele, s-o strângi în pumn şi să o arunci la primul coş de gunoi, deşi, dacă ştii să vezi dincolo de cuvinte, vezi şi simţi ceva-ul acela care te-a făcut să click pe linkul articolului respectiv, găseşti din când în când o scriere altfel.

Una pe care o citeşti o dată, şi încă o dată, o laşi să se aşeze, o răsuceşti cumva pe firul gândului tău aşa cum ai sfârâi un fus care împletește două fire de culoare complet diferite dar perfect asortate: gândurile autorului peste gândurile tale, trăirile lui şi amestecate barbar cu ale tale, ciulinii lui prinși de ciulinii copilăriei tale, când verzi şi ascuţiţi gată să-ți sfâşie buricele fragile ale degetelor,  când uscaţi şi aproape imposibil de scos de pe suflecătura pantalonilor cărămizii și comuniști, croiți din supraelastic ieftin.

O literatură care nu poate fi scrisă altfel decât cu genunchii la gură, cu lampa de petrol pâlpâind fragil, cu auzul alienat de şuierul constant al unui vânt uscat care zgâlţâie obloanele obosite lăsate peste ochii orbi ai unei case de chirpici.

Undeva în Câmpia Română, departe de nebunia orașului care probabil ți-a strâns mai toți prietenii în clădirile de beton și carton presat,  în Bărăganul pustiu şi arid, aproape de o lume altfel dezlănțuită,  într-un timp deliberat uitat. 

Ţi se face frig, un alt fel de frig, unul care nu îţi îngheaţă oasele ci ţi le dezintegrează în aşchii demențiale; aşchii care îţi înţeapă sângele.

Te întorci pe terenul tău de joacă, la lădița ta cu nisip și pietricele și, cu degete tremurânde, răscoleşti printre pietrele acestea strălucitoare și viu colorate,  confecţionate parcă din plasticul cel mai pur, până găseşti o piatră minusculă, acoperită cu noroi.

O iei, o ştergi cu dosul mânecii şi, când îi simţi licărirea lucindu-ți retina, ştii că ai găsit un diamant.

[Nuța Istrate Gangan]

http://www.curentul.net/2015/05/20/tete-a-tete-nig-si-marin-badea/

[Ion Lazăr da Coza]

Rezonez!

da Coza

[Nuța Istrate Gangan]

multumesc.

[Ştefan Bucur (Cezar B. Ştefan)]

Eu am citit acest articol acum, deoarece sunt nou venit pe site în general, pe acest forum în mod special. Cum se spune, le iau pe toate de la capăt, încercând să desluşesc amănuntele din posturile interesante. Ca scriitor amator - dacă mă mai pot numi aşa după finalizarea celor nouă romane şi a numeroase povestioare, nu pot fi decât de acord cu opiniile doamnei Nuţa Istrate Gangan care la rându-i îl citează pe Marin Badea. Însă, nu trebuie uitat că scriitorul de non-ficţiune este o fiară feroce care se hrăneşte din propriul scris. Are un drept natural să scrie despre oricine, orice, oricând, oricum. Desigur, cu câteva condiţii. Să păstreze totul între limitele largi ale unei rezonabilităţi, să respecte regulile limbii române şi, mai ales, să nu copieze din lucrările confraţilor. În rest, respect pentru cei care aştern în pagină, 3000-100000 de cuvinte sau chiar mai mult, reunindu-le într-o formă armonioasă care se numeşte literatură! 

[Sofia Sincă]

like!