Lea pierdu instantaneu noțiunea locului și a timpului din clipa în care, chipul mamei străluci la fereastră. Nu înțelegea ce fac mâinile ei între barele de oțel rece ale porții și de ce, degetele trag de ele cu atâta deznădejde. ,,Mama, mama...” murmura ea luptându-se cu obstacolul  inexplicabil care o separa de ființa aceea străvezie, ce unduia ca o lumină fierbinte în spațiul infinit dintre ele și ce părea că în loc să se apropie, de fapt se îndepărta. Brațele ei se întindeau implorante, opunându-se acelei iluzii teribile. 


   - Lea!... Dumnezeule!... Acum ființele eterice alcătuite din raze de lumină orbitoare erau două... sau poate mintea ei împotmolită într-o confuzie opacă, le dublase. Se cutremură din cap până-n picioare, electrizată de atingerea neașteptată a unor degete ce le strângeau pe ale sale. Ochii îi erau larg deschiși, dar nu vedeau. Doar creierul îi luase foc și ardea cu vâlvătăi astrale. Deodată își simți trupul cuprins într-o dublă îmbrățișare, ucigător de dulce, de caldă și de protectoare. Pălălaia mistuitoare din capul ei începu să se domolească stinsă de pârâul de lacrimi, ce explicau imposibilitatea de a mai distinge imaginile. Vru să le îndepărteze, dar brațele erau ocupate să atingă entitățile de lumină divină, ce o dezmierdau și o învăluiau cu fluidul unei iubiri dumnezeiești. Brusc, perdeaua lichidă de pe ochii ei fu îndepărtată duios de alte mâini, pe care ea le prinse în ale sale și le reținu îmbătată de parfumul lor unic, le apăsă pe ochii închiși, ce încercau să zămislească cu ajutorul inimii și al minții, chipurile dragi. Se temea să nu dispară, dacă le va răni cu privirea ei vinovată. Când reuși să deslușească vorbele ce-i curgeau în auz de ceva vreme, fără să le înțeleagă, dar pe  care le percepea ca pe o mângâiere nepământească, ce-i vindeca sufletul de toate rănile de care era plin, îndepărtă cu smerenie palmele mamei ce coborâră lin pe obrajii uzi ai fiicei, într-o mângâiere duioasă precum aripa unui înger.


   Ochii clipiră încă orbiți, până reușiră să suporte atâta frumusețe, apoi se umplură până la frontierele simțurilor cu chipurile părinților săi ce radiau de  fericire, de neîncredere și de spaima de a nu se trezi dintr-un vis negrăit de frumos pe care îl trăiau toți trei. Se sorbeau din priviri, se atingeau și se întrebau fără să aștepte răspunsuri. Lea reveni dintre stele și coborâ într-o realitate despre care nu-și imaginase că mai poate exista, dar din care nu mai voia să se desprindă niciodată.


   - Mamă, tată, iertați-mă! fură primele cuvinte pe care le rosti cu rațiunea ceva mai limpede. Mă puteți

primi din nou, în viața voastră? Dacă nu vreți, am să înțeleg! Însă nici ea nu credea ce spunea. Nu, n-ar înțelege și nu ar suporta să îi piardă din nou. Atunci ce naiba tot îndruga? Se rugă să fi spus acele cuvinte doar în gând, să nu cumva să primească ce merita.

   - Hai să mergem în casă! Avem multe de vorbit și de lămurit! își auzi ea tatăl. 

   - Da, da e mai bine! consimți mama uitându-se jenată împrejur. Pe la porți apăruseră câțiva curioși atrași de scena ciudată de la poarta vecinilor.

   Lea se lăsă condusă de brațul ferm al mamei, care părea că se teme să nu-i scape din nou copila pierdută și regăsită, iar tatăl le urmă trăgând după sine valiza uriașă, luptându-se mai mult cu tremurul picioarelor decât cu greutatea ei. Nu reușea să se dezmeticească din șocul vieții lui și călca pur și simplu în străchini, de emoționat ce era. Lea pășea ca în transă, întorcându-și privirea în toate părțile, fascinată de magnetismul și frumusețea locului. Când descoperi ușa deschisă de mama ei, se opri în prag blocată, de parcă se temea să intre în lumea lor, nesigură, speriată și vinovată. 

   - Lea, esti acasă, copila mea! îi șopti încurajator la ureche mama. Fii binevenită! Cu pas de convalescentă, tânăra păși pentru prima dată în casa părinților, șovăielnic și timid. Nu recunoștea nimic din ce vedea și numai acasă nu se simțea. Mama o conduse blând către o canapea imensă din piele albastră și o îndemnă să se așeze, îngrijorată de paloarea nefirească a fiicei, apoi dispăru pentru o clipă, ca să se reîntoarcă cu un pahar cu apă proaspătă și rece, pe care îl oferi Leei. Se așeză alături cuprinzându-i umerii cu dragoste și duioșie, apoi o trase ocrotitor la pieptul ei. Imediat simți fierbințeala lacrimilor ce îi umeziră stofa fină a cămășii, dar nu fu surprinsă. Le lasă s-o inunde în voie, mângâind în tăcere buclele de culoarea mierii ce i se revărsau pe umăr. Suspinele se întețeau eliberând durerea încuiată într-o inimă martirizată de timp și destin. Lea plânse îndelung în brațele iubitoare ale părinților, ce o încadrau ca doi străjeri și care își jurau din priviri să o păzească de acum înainte de toate stihiile vieții, care le-o răpise cu cruzime cândva. Ascultară cu smerenie povestea sufletului ce grăia prin suspinele din ce în ce mai domoale, până tăcerea se lăsă peste ei, ca un văl limpede. Furtuna trecuse și seninul cerului o înghiți puțin câte puțin, lăsând lumina și bucuria să nască speranțe și noi oportunități.

Vizualizări: 70

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Se revarsă emoțiile din cuvintele tale intens, asemeni  unei cascade amețitoare ca  apoi când au depășit punctul critic valurile  să curgă lin asemeni unui fluviu în câmpie. M-a încântat lectura. Felicitări Silvia!

Emoționant fragment! Am citit cu plăcere! :)

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

conducere site redacție

FONDATORI

ION LAZĂR da COZA - scriitor

VASILISIA LAZĂR - poetă, membră UZPR

ADMINISTRATORI-EDITORI

SOFIA SINCĂ - prozatoare

ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, membră UZPR

AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare

MIHAELA POPA - poetă

GRIG SALVAN - prozator, cantautor

BOLACHE ALEXANDRU - poet

MIHAI KATIN - poet

GABRIELA RAUCĂ - poetă, membră UZPR (redactor promovare media) 

CARMEN POPESCU - scriitoare, membră UZPR (redactor promovare media) 

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

***

Pentru acest an, au donat:

Gabriela Raucă - 1000 lei

Burtea Corina-Elena - 200 lei

important!

Activitatea Recentă

Dacu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Ion Lazăr da Coza – Lumina care nu se stinge a utilizatorului Vasilisia Lazăr
"DUMNEZEU să aibă în paza sa Sufletul celui care ca Om a fost Scriitorul Ion Lazăr da Coza!"
cu 4 ore în urmă
Ion Nălbitoru a adăugat o discuţie la grupul
Prezentare grafică

„Cărțile pentru mine sunt sacre, fac parte din sufletul meu” Interviu cu domnul Vasile Hatos, Italia

Ion Nălbitoru: Domnule Vasile Hatos, ne cunoaștem și colaborăm, cultural, de câțiva ani. Am…Vezi mai mult
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Ada Nemescu îi place postarea pe blog Ion Lazăr da Coza – Lumina care nu se stinge a lui Vasilisia Lazăr
cu 6 ore în urmă
Ada Nemescu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Ion Lazăr da Coza – Lumina care nu se stinge a utilizatorului Vasilisia Lazăr
"Emoționante cuvinte, versuri fără vârstă... Ne privește din stele, ne ocrotește, iar noi…"
cu 6 ore în urmă
Cristina Nălbitoru a adăugat o discuţie la grupul
Prezentare grafică

Biserica de lemn din Țara Moților, la Olănești, Vâlcea

        Biserica de lemn din Albac, Țara Moților, unde venea să se roage Horea, are o istorie…Vezi mai mult
cu 6 ore în urmă
Ioniţă Gabriela a contribuit cu răspunsuri la discuţia Cine a inventat frățiorii? a utilizatorului Ioniţă Gabriela
"Dl Mihai Katin, multumesc pt popas si ganduri bune!"
cu 7 ore în urmă
Elena Victoria Glodean a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Pe când inimile erau încăpătoare a utilizatorului Elena Victoria Glodean
"Chris Mulțumesc pentru popas și aprecieri!"
cu 10 ore în urmă
Utilizatorului Cornaciu Nicoleta Ramona îi place postarea pe blog călăuza a lui nicolae vaduva
cu 13 ore în urmă
Cornaciu Nicoleta Ramona a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Ion Lazăr da Coza – Lumina care nu se stinge a utilizatorului Vasilisia Lazăr
"Prin fiecare rând, ai dăruit lumii o parte din tine. Penița ta s-a oprit, dar versurile…"
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Cornaciu Nicoleta Ramona îi place postarea pe blog Ion Lazăr da Coza – Lumina care nu se stinge a lui Vasilisia Lazăr
cu 14 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mesteacănul a utilizatorului Ana-Maria Butuza
"frumoasa si tulburatoare imagine!"
cu 17 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Mesteacănul a lui Ana-Maria Butuza
cu 17 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Pe când inimile erau încăpătoare a utilizatorului Elena Victoria Glodean
"foarte frumos si induiosator text! "
cu 17 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Pe când inimile erau încăpătoare a lui Elena Victoria Glodean
cu 17 ore în urmă
Utilizatorului Dorina Cracană îi place postarea pe blog Ion Lazăr da Coza – Lumina care nu se stinge a lui Vasilisia Lazăr
ieri
Utilizatorului Vasilisia Lazăr îi place postarea pe blog Ion Lazăr da Coza – Lumina care nu se stinge a lui Vasilisia Lazăr
ieri
Postare de log efectuată de Vasilisia Lazăr

Ion Lazăr da Coza – Lumina care nu se stinge

Ion Lazăr da Coza – Lumina care nu se stinge Au trecut șase ani de când ilustrul scriitor vrâncean…Vezi mai mult
ieri
Cristina Nălbitoru a postat discuţii
ieri
Maria Mitea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Ce bine-ar fi să ningi.... a utilizatorului Mihai Burlac
"  Mi-a plăcut poemul, are multe aripi ...” Frumos ar fi să calcipe pieptul meu și…"
Sâmbătă
Utilizatorului Maria Mitea îi place postarea pe blog Manifest poetic (regândită) a lui Reus
Sâmbătă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2026   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor