Simplu… demența

[Exemplu de Titlu]

Simplitatea mea constă în faptul că sunt om. Nu
sunt un om simplu. Nu mi-am propus nicand să fiu așa ori să interacționez în
vreun fel sau altul cu oameni cu mintea simplă. N-am simpatie față de ei. Îi
disprețuiesc. Îi detest și dacă aș putea ei ar fi primii pe care i-aș lua cu
mine. Nu știu dacă cineva m-ar putea acuza pentru asta. Nici măcar demiurgul.
Sunt un tip piramidal. Privesc demn și nepăsător trecerea anilor. Furiile
anotimpurilor nu mă mai afectează decât la nivel exterior și chiar și acolo
mult prea puțin. Praful adunat peste construcția mea externă îl mătur printr-o
singură încordare a gândirii. Am o mulțime de labirinturi care mai de care mai
întortocheate și  pline de capcane pentru
cei simpli în gândire. Forma mea trunchiată nu se prăbușește chiar dacă zilnic
mii de idioți și-o imaginează dezagregându-se. Într-un fel ciudat îi respect
pentru asta. Înseamnă că au totuși imaginație, iar aceasta este minimul semn de
inteligență. Sunt vizitat periodic de personaje mai mult sau mai puțin bizare. Pe
unele dintre ele le las să se urce pe mine și să-mi răcorească cu mângâierea
palmelor lor care se agăță de fantele mele, încrâncenarea gândului de a mai
aduna în jurul meu alte câteva mici piramide care să rămână mărturie vie a
existenței mele. Pe altele le las a alerge bezmetic de la bază până în vârful
vârfului,iar și iar și iar, apoi le alung folosindu-mă puțin,doar puțin de
nisipul mișcător pe care sunt așezat. În ultima categorie intră vizitatorii
pentru care îmi deschid larg toate portile ascunse parcă de o vecie și îi
primesc în labirinturile mele interioare imbiandu-i cu acorduri de inimă
nemumificata, adormindu-le simțurile și închizându-i apoi, pe unii cu vrerea
lor, pe alții forțat în intimitatea celulelor sub formă de auster conglomerat
de sentimente. Am făcut asta mult timp, nu îmi aduc aminte cât, nu îmi pasă
cum, nu contează de ce. Păstrez curat, neatins, indecent de imaculat doar un
singur lucru: Veșnicia. Știu că sunt veșnic, formă mea de piramidă îmi conferă
dreptul la veșnicie chiar și după ce captivii dinlăuntrul meu se vor trezi și
răzvrătindu-se vor reuși în cele din urmă să mă dărâme transformându-ma în praf
de stele, bezmeticii care alergau peste mine vor găsi de cuviință să mă
blesteme pentru că le-am amorțit simțurile legănându-i pe nisipul mișcător pe
care am fost construit, palmele acelora pe care i-am lăsat să mă răcorească se
vor tranforma în gheare care vor săpa la baza mea și vor distruge iremediabil
temelia. Cu toate acestea pe toți i-am iubit și îi voi iubi. De ce? Pentru că o
piramidă prăbușită nu rămâne în istorie, nici nu își dorește asta, ci doar în
amintirea demenților care au avut nesăbuința de a o vizita, și care, la rândul
lor, vreți să recunoașteți sau nu, deși nu sunt perfecți ci mai degrabă mumii
vii, sunt singurii care pe lângă ochi, gură și urechi au ceva ce acei idioți
simpli pe care îi detest,nu vor avea niciodată: Nebunia de a crede fără a
cerceta…€   

[Sofia Sincă]

Interesantă concepţie despre fiinţe. Deci tu nu accepţi ''oameni cu mintea simplă''. Bine , bine, am înţeles, nu-i accepţi în jurul tău dar totuşi sunt fiinţe care trebuie să trăiască. Sigur nu este vina lor că s_au născut aşa. Şi ştii, dacă eşti puţin credincios, este o frază în bilbie: ''fericiţi cei săraci cu duhul, că a loc va fi împărăţia cerurilor''.

Şi apoi, care este etalonul? După ce criterii îi caracterizezi?

Şi de această dată am citit cu deosebită plăcere, Sofy!

[Mihaela Suciu]

Cred că scrisul pentru tine este o refulare a furiei. De ce eu şi nu ei?... cam asta e întrebarea ce mi-o pun şi eu uneori.

[Mihaela Suciu]

Ceea ce scrii, pe mine mă întristează şi totuşi citesc. Dacă ţie îţi face bine sufleteşte, e ok, perseverează. Sunt oameni care te susţin, într-un fel sau altul; pe site-urile literare vei găsi cititorii.

George Sciotnic a spus :

ai dreptate intr-un fel Mihaela,insa nu e doar refulare ci mult mai mult din pacate...
Mihaela Suciu a spus :

Cred că scrisul pentru tine este o refulare a furiei. De ce eu şi nu ei?... cam asta e întrebarea ce mi-o pun şi eu uneori.