Din scrinul cu amintiri de Ionel Mony Constantin

[Ionel Mony Constantin]

Se spune că, odată, la o sindrofie , cu multă lume bună dar şi cu mult vin bun, Păstorel Teodoreanu a fost solicitat, de către o tânără şi apetisantă domnişoară,să îi compună o epigramă, pe care să i-o scrie în albumul său de amintiri. Deja ilustru, scriitorul, vestit pentru spontaneitatea sa, a stat o clipă pe gânduri,a luat condeiul oferit cu graţie de frumoasa jună şi a scris:
Îmi ceri să-ţi fac o epigramă
Ce o vei spune orişicui
De ce nu vrei să-ţi fac duduie
Ceva să nu spui nimănui .
Catrenul a făcut rapid înconjurul sălii, care s-a amuzat cu discreţia cuvenită unei astfel de alese adunări. Nu a trecut mult timp însă şi o altă aspirantă la gloria de muză ocazională a umoristului, s-a apropiat îmbujorată cu aceeaşi solicitare.
Păstorel s-a uitat la ceas, a măsurat din ochi cupa plină, aflată pe o măsuţă apropiată,a zâmbit hâtru şi a acceptat. A caligrafiat apoi, pe foaia imaculată, un nou catren , pe care l-a citit, de data aceasta cu voce tare, în hohotele generale ale asistenţei:

Cum încă vin e în pocale

Şi n-a trecut de ora trei
Aş vrea să-ţi fac şi dumitale
Ce-am vrut să-i fac şi dumneaei
Din păcate istoria anecdotică a literaturii române nu mai consemnează ce s-a întâmplat mai departe în acea seară de pomină...

(Povestită la o agapă, la care a paticipat şi autorul, cu mulţi ani în urmă, de către un alt ilustru dispărut , scriitorul şi omul politic Dan Amedeo Lăzărescu).

[Sofia Sincă]

Am recitit cu plăcere şi m-am amuza la fel!

Oameni... ce mai oameni, dom'le!

[Corina Militaru]

Am citit cu placere.

Ce vremuri!

[Vasilisia Lazăr]

:)

Text transferat în Bibliotecă.

[Ionel Mony Constantin]

Dacă sunteţi cine cred , nu mă intereseaza conversatia cu dvs

Don Quijote a spus :

l-am cunoscut și eu pe domnul Dan Amedeo Lăzărescu, stimate d. Mony, ne reîntâlnim după o ispravă cu ... clone