Amintiri din copilărie- prima carte

[Roza Dinvale]

 

Îmi amintesc de prima carte citită în copilărie, Prisaca, o carte de poezii pentru copii scrisă de Arghezi pentru Mitzura, cu ilustrații frumoase și colorate, cu litere mari atrăgătoare, primită cadou de la părinții mei de Craciun. Mi-a plăcut atât de mult încât am și învățat unele poezii de acolo. Deși aveam în casă o bibliotecă destul de mare pe care copil fiind o vedeam imensă, nu erau cărți pentru copii în ea și nu aveam voie să o ating, fiind un adevărat cult al cărții în casa noastră. Prima carte împrumutată de la biblioteca școlii a fost Mark Twain – Aventurile lui Huckleberry Finn, foarte jerpelită de cât de mult fusese citită anterior, recomandată de bibliotecară spre supărarea învățătoarei care i-a reproșat că îmi recomandase o carte americană și nu una românească pentru început. Mai târziu, tatăl meu librar fiind aducea acasă cărți pentru citit pe care apoi le ducea înapoi la librărie spre vânzare și așa am învățat să citesc o carte fără a șifona vreo pagină sau a sublinia ceva așa cum văzusem prin cărțile împrumutate de la biblioteci. Cartea trebuia să arate impecabil după citire, nu aveam voie nici să forțăm deschiderea ei la anumite pagini și semnul de carte trebuia să fie suficient de subțire ca să nu lase urme. Foarte rar tata selecta anumite cărți pentru biblioteca familiei dar și pe acestea le tratam cu deosebită grijă pentru a rezista timpului și a putea fi transmise în condiții bune generațiilor viitoare. Nu aveam voie să împrumutăm cărți nimănui, pentru că nimeni nu ar fi avut așa grijă de ele cum aveam noi. Și dacă nu am strălucit la școală a fost pentru că preferam lectura învățatului și chiar la orele de literatură preferam să emit opinii personale în cunoștință de cauză decât să reproduc ceea ce scria în manuale și de regulă profesorii nu doreau așa ceva. Apreciau că spun lucruri interesante, dar ziceau că nu pot nota ceea ce nu scrie in manual. Odată am povestit o oră întreagă despre Sadoveanu, a cărei operă o citisem în întregime și cu notele Profirei, spre aprecierea colegilor că scapă de pericolul ascultării și curiozitatea profesoarei care auzea lucruri noi. Toți credeau că voi ajunge critic literar, dar nu a fost să fie așa. Un masterat în psihologie m-a orientat în altă direcție.Structura logica a gandirii" a fost prima carte de filosofie citită de mine. Mi-am reamintit cu plăcere de Henri Wald. Imi amintesc de un silogism paradoxal explicat de Wald  in această carte:

- Omul nu este veșnic

- Materia este veșnică

Concluzie: Omul nu este materie.

Era vremea liceului și discutam cu colegii filosofie cu inteligență și eleganța tinereții noastre...

O Tempora...

[Sofia Sincă]

Minunate amintiri, din amintiri...

Era vremea când cartea era cel mai însemnat lucru pentru omul ce dorea să citească. Era miracolul, fascinaţia, visul timpului liber. Îmi amintesc că aveam un serviciu destul de lejer şi întotdeauna în geantă se afla cel puţin o carte. La biblioteci, cartoteci pline, din copilărie până la maturitate, chiar şi acum.

Primul roman a fost Neamul Şoimăreştilor... să fie o întâmplare că a fost românesc?  Probabil contribuţia bibliotecarei. Nu ştiu, dar ştiu că eram fascinată şi dormeam cu el sub pernă. Eram în clasa a IV-a.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!

[Corina Militaru]

Magia cartii. Simt parfumul unor vremuri dragi mie.

Cu prietenie,

[Ionel Mony Constantin]

 Un text citit cu plăcere