A treia seară, poate ca recunoştinţă că drumul spre casă i-a fost lin şi scurt, Caecilius Antonius a dedicat-o zeului Neptun. Cu excepţia mirodeniilor şi a salatelor, dar şi aici s-au făcut concesii – câteva soiuri de alge marine garniseau unele bunătăţi – toate felurile gătite pentru ospăţ erau darul mării. Icre negre de morun, păstrugă şi nisetru, icre roşii sărate sau îmbăiate în cel mai fin şi parfumat ulei de măsline, străluceau aţâţătoare în vase de argint. Stridii, cu forme şi mărimi diferite, din toate mările calde ale Imperiului erau inspirat aşezate pe tăvi imense. Fructe de mare exotice, aburinde ori captive în gelatină transparentă defilau tremurând pe sub nasuri gurmande. Peşti de felurite specii, multe nemaivăzute până atunci, fierţi sau fripţi, prăjiţi în ulei ori înăbuşiţi în frunze mari de brusture, marinaţi sau cruzi, săraţi şi uscaţi la soare sau în fum de cetină şi dud verde puteau îndeplini aşteptările oricărui gurmet. Broaşte ţestoase de mare, coapte pe îndelete în jar satisfăceau papilele gustative ale visătorilor ce se vedeau piraţi sângeroşi. Vinurile, desigur, erau pe gustul tuturor. Curioşi să afle ce distracţie le-a mai pregătit amfitrionul, invitaţii nu au putut descoperi decât că tribuna din care au urmărit lupta dintre ursoaică şi gladiatori a fost mutată pe marginea bazinului de înot, în aer liber. Bazinul însuşi a fost mărit şi populat cu mirifice vietăţi acvatice. Până la punctul culminant al serii, musafirii au mâncat şi au băut, au dansat şi au ascultat ode. Împărţiţi pe afinităţi doar de ei ştiute, bărbaţii făceau şi desfăceau planuri politice, militare sau civile, administrative ori de comerţ; matroanele, mai tinere sau mai trecute, cochete şi împopoţonate cu zeci de bijuterii, ştiindu-se totuşi supravegheate de soţi, flirtau discret ori zgomotos cu mai tinerii holtei. Rumoarea, veselia, discuţiile docte, amicale sau în contradictoriu au amuţit pe loc atunci când, pe sub arcada porţii, a intrat un car alegoric, purtat pe umeri de paisprezece sclavi. Sus, pe platformă, într-un tron aurit, un bărbat vânjos, purtând coroană mare, bătută cu lapislazuli şi mărgăritare, ţinea în mână un trident scânteietor. Barba lungă, înspicată şi pletele, ca spuma valurilor mării, fluturau uşor în vântul ce adia plăcut. Privirea severă ignora aplauzele şi plecăciunile ce i se aduceau. Însoţit era de către două fecioare, costumate în sirene. Diademele din părul revărsat în cascade arămii, străluceau vrăjite. La gâturile prelungi, şiragurile mari de perle mai mult reliefau decât ascundeau nuditatea neîntinată a busturilor. Tolănite lasciv, rezemându-se de doi delfini sculptaţi în marmură lăptoasă, aveau în mâini ghiocuri pline cu vin. Zâmbetul de pe buzele lor spunea că Neptun e generos în astă seară. Carul a fost aşezat între piscină şi tribună, undeva mai într-o margine, astfel încât divinitatea să onoreze spectatorii, dar şi spaţiul unde avea să urmeze spectacolul. În scurt timp, în faţa zeului au fost etalate, pe tăvi de aur şi de argint, bunătăţi din cele ce au fost savurate, din marea sa graţie, şi de către bieţii muritori acolo prezenţi. Aceştia, tăcuţi, intrându-şi astfel în rol, şi-au ocupat locurile. La un gest discret făcut de Caecilius Antonius, au fost aduse două luntre, fiecare purtate pe umeri de către un echipaj alcătuit din trei gladiatori. Lansate la apă, rivale, luntrile s-au postat în părţile opuse ale bazinului. Doi gladiatori din fiecare echipă, deveniţi vâslaşi, şi un al treilea, bine înfipt pe picioare, dotat cu un scut ceva mai micuţ ca al soldaţilor, cu un coif cu vizieră îngustă şi cu o suliţă de lemn, aşteptau întrecerea. Sirenele, ridicând molatic ghiocurile şi vărsând vinul din ele, dădură startul. Ca şi când ar fi plecat din catapulte, cele două luntre spintecau apa cristalină din bazin cu iuţeală de rechini înfometaţi. Cu câteva clipe înainte de a trece una pe lângă alta, cei doi adversari înarmaţi şi-au repoziţionat scuturile, căutând să-şi deruteze adversarul şi, simultan, să-l izbească în plin cu suliţa. Zgomotul produs de clipocitul vâslelor, de zornăitul platoşelor scânteietoare a umplut feerica noapte, scoţând urale puternice din piepturile asistenţei. Cu un ritm crescând şi o spectaculozitate a confruntărilor din ce în ce mai mare, fiecare dintre cei trei gladiatori ai ambelor echipaje, închiriaţi tot de la şcolile rivale din oraş, au avut posibilitatea de a încerca noul joc, aflând totodată care e omul potrivit la locul potrivit, deoarece miza întrecerii era însăşi viaţa unora dintre ei. Zeul Neptun s-a arătat destul de răbdător, urmărindu-le antrenamentul, apoi s-a aplecat către o sirenă, şoptindu-i ceva. Aceasta, privind mândră spre grupul cel mai zgomotos, alcătuit din cavaleri şi nobili tineri, li se adresă sfidător:

     – Stăpânul mărilor şi al cutremurelor se întreabă dacă mai sunt şi alţi viteji pe acest ţărm iubit în egală măsură şi de prietenul său, zeul Bacchus?

     Cum și-n acea seară adoratul zeu a fost onorat cu mult, mult aplomb, întrecerile acvatice dintre odraslele antrenate doar în sălile de scrimă au stârnit hohote de nestăpânit. Ştiind să oprească o distracţie înainte de a se transforma în ceva ridicol, Caecilius Antonius i-a invitat pe viitorii cetăţeni de vază ai oraşului, poate chiar ai Imperiului la câte o gustare, la câte o cupă cu vin. În acest timp, câţiva sclavi au scufundat în mijlocul bazinului un grătar mare din bârne în care fuseseră implantate zeci de săgeţi cu vârfurile în sus, astfel, din acel moment, orice baie devenea mortală. Realizând că abia acum începe adevăratul joc, protipendada şi-a reluat locurile într-o aşteptare febrilă. Amfitrionul, bun regizor, a prelungit startul atât cât nerăbdarea să nu se înece în mocirla plictiselii, întreţinând amical un subiect nevinovat cu funcţionarul imperial şi cu prefectul oraşului. Într-un târziu se ridică, iar după ce se arătă încă o dată încântat de prezenţa oaspeţilor în casa lui, stabili regulile jocului:

     – Luptătorului care şi-a doborât adversarul îi voi răscumpăra libertatea. Aceeaşi soartă are tot echipajul dacă a răsturnat luntrea adversă. Învinsul sau învinşii… peractum est!

     Primele raze roşiatice ale soarelui se reflectau în apa şi ea roşiatică a piscinei, pe când lecticile îşi cărau spre locuinţele luxoase stăpânii anesteziaţi de plăcerile acelei nopţi…

     Inspirat de cântecele lui Virgiliu, legate de munca ogoarelor, Caecilius Antonius a transformat parcul reşedinţei sale într-o fermă agricolă pentru petrecerea din cea de-a patra seară. Sclavii, îmbrăcaţi în cămăşi lungi din lână sau cânepă nouă, serveau în străchini mari de lut mâncăruri obţinute într-o gospodărie cuprinzătoare, prosperă. Astfel, asortaţi cu felurite salate, fructe şi legume, au fost aduşi purcei de lapte rumeniţi pe-ndelete în cuptor, însoţiţi de miei şi iezi topiţi în ulei; porumbei fripţi, tăvăliţi în unt abureau lângă frăgezite raţe, culcate în petale de trandafiri; bibiloi şi claponi uriaşi, cu pielea crocantă şi aromată străluceau alături de viţei la proţap. Vinurile şi lăpturile smântânoase ori covăsite, ţinute în urcioare butucănoase de pământ ca să se păstreze reci, erau turnate în ulcele graţioase, frumos smălţuite. Totuşi surpriza serii a fost atunci când, pe o targă atent ornată cu mlădii curpeni de iederă, a fost prezentată o statuie din argilă arsă ce reprezenta un berbec. Întrebaţi de către amfitrion ce ar putea să reprezinte strania lucrare, mulţi credeau că e vreun idol nou. Dar când servitorii au început să spargă dura căptuşeală, scoţând la iveală ecorşeul frăgezit al unui batal superb, asistenţa a pornit să aplaude uluită. Reţeta adusă de Caecilius Antonius din cine ştie ce margine de Imperiu consta în sacrificarea batalului, depărtarea pielii de carne cu ajutorul aerului suflat printr-o ţeavă de soc înfiptă într-o mică incizie, făcută mai sus de genunchiul drept. Urma apoi înlocuirea viscerelor cu legume, fructe şi mirodenii de tot felul, coaserea abdomenului şi căptuşirea cu lut a lânii. Astfel pregătit, batalul era aşezat pe fundul unei gropi în care a ars o stivă mică de lemne. Învelit cu tot jăraticul şi acoperit cu un strat gros de pământ, era lăsat o zi întreagă la răscopt. După ce a fost devorată aproape o duzină din astfel de batali, amfitrionul a trebuit să promită celor mai de vază oaspeţi că le va trimite bucătarul personal ca să-i iniţieze şi pe bucătarii lor în taina preparării respectivei delicatese.

     Cât despre distracţia din acea seară, ea nu a fost sângeroasă. Mobilizaţi fiind doar sclavii tineri, aceştia s-au întrecut în diferite jocuri câmpeneşti. Cele mai gustate au fost „Trânta păstorului” şi „Groapa largă”. La primul joc, din liberă iniţiativă, au participat şi nobilii. Câte doi, combatanţii se culcau pe iarbă cu faţa în sus, în aşa fel încât şoldul unuia să se lipească de umărul celuilalt. Apoi se prindeau la braţete. În momentul hotărât de arbitru, ei ridicau simultan piciorul, îl încolăceau de cel al adversarului şi, împingând, căutau să-şi rostogolească rivalul. Al doilea joc era mai antrenant: o echipă formată din şapte-opt sclavi, aliniaţi cam la o lungime de braţ unul de altul, înarmaţi cu câte un băţ lung de un cot şi jumătate, ascuţit la capete în formă de săpăligă, aşteptau startul. În faţa lor, în iarbă, aveau o gaură micuţă făcută parcă de un şoricel speriat. La vreo zece stânjeni era înfiptă o creangă pe post de ţintă. Cel care începea jocul, aruncătorul, cu propria săpăligă, trebuia să nimerească ţinta din prima încercare. Dacă nu o atingea, până se ducea să şi-o recupereze, ceilalţi se apucau să-i lărgească groapa şi să fure cât mai repede şi cât mai multe brazde de iarbă ca să le ducă la ei, formând o movilă. Tot aceştia aveau grijă să-şi pună în groapa proprie săpăliga, altfel aruncătorul înfigea el băţul său, luând aşadar jumătate din pradă şi pedepsind cu o lovitură zdravănă pe hoţul ce i-a devastat avuţia. Doar când aruncătorul atingea ţinta, rolul său era preluat de vecinul din stânga. Hazul era înteţit de un comentator extrem de limbut, care, folosind un limbaj de-a dreptul licenţios, compara groapa jucătorilor cu corcoduşa femeii şi-l compătimea pe sărmanul bărbat încornorat că avea o soţie aşa de mărinimoasă, cu o zemoasă dispusă la atâtea furtişaguri. Matroanele chiţăiau vesele şi mândre, putând să jure oricând că o corcoduşă mai micuţă ca a lor nu există-n lume, dar mai ales că ştiau câţi dintre soţii prietenelor poartă, la întrecere cu cei mai impunători cerbi, podoabe extrem de generoase şi ramificate. Când jocul se termina, fiecare trebuia să-şi umple groapa cu ce a furat de pe la ceilalţi. Dacă nu aveau suficiente brazde, împrumutau de la cei cărora le prisosea, numai că pentru un pumn de ţărână încasa câte un băţ la popou.

     Uşor nelămuriţi de faptul că, deşi agricultorii o duc atât de bine, pe latifundii sunt prea multe ergastules, acele închisori pentru sclavii ce fug de pe moşii, musafirii s-au retras la fel de încântaţi, aşteptând înfriguraţi să vadă ce-i mai aşteaptă în seara grecească promisă de amfitrion.

 

       © Ion Lazăr da Coza - 2015

       (Reproducerea, pe orice suport, se face numai cu acordul scris al autorului.)

                                        - va urma -

         = toate fragmentele postate pe site sunt grupate AICI =

Vizualizări: 280

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Cred că știu ce urmează. Aici e doar o mică relaxare prin jocuri mai umane și multă mâncare... multă și aleasă.

Autorul, care ştie foarte multe despre literatură, se joacă cu sufletul nostru de cititori, uimindu-ne mereu aşteptările. Foarte bine îi ies povestirile, descrierile a ceea ce și-a propus, prin modul inteligent și personal de narare. Reușește să ne transpună în fiecare dintre personaje, inclusiv în trăirile acestora.

Ultimul joc este relaxant... exact ceea ce mi-a trebuit în acest moment.

Am citit cu deosebită plăcere și mă înarmez pentru ceea ce urmează.

Sofy

M-am infruptat din bucatele alese, gratie ''darul(ui)  marii''. Tare mi-a facut cu ochiul minunatia de batal, acoperit cu lut gros si lasat o zi intreaga la rascopt... Blanda a fost si distractia din seara urmatoare.

Raman in continuare fascinata de modul in care se contureaza personajele si de maiestria descrierii.

Am citit cu interes si mare placere. Pretuire, d-le, da Coza!

Descrieri deosebite și multe, multe detalii :) Nici nu vreau să-mi imaginez cât ai studiat ca să reușești acum să ne redai atmosfera acelor timpuri. Foarte frumos, Ion! Aștept cu nerăbdare următorul fragment.

Admirație,

Sofia, și mie mi-a plăcut ultimul joc, da' să știi că întorc foaia și mai aduc cruzime, cum bine intuiești!

Drag,

Sofia Sincă a spus :

Cred că știu ce urmează. Aici e doar o mică relaxare prin jocuri mai umane și multă mâncare... multă și aleasă.

Autorul, care ştie foarte multe despre literatură, se joacă cu sufletul nostru de cititori, uimindu-ne mereu aşteptările. Foarte bine îi ies povestirile, descrierile a ceea ce și-a propus, prin modul inteligent și personal de narare. Reușește să ne transpună în fiecare dintre personaje, inclusiv în trăirile acestora.

Ultimul joc este relaxant... exact ceea ce mi-a trebuit în acest moment.

Am citit cu deosebită plăcere și mă înarmez pentru ceea ce urmează.

Sofy

Mulțumesc, Adelaide, pentru aprecieri!

Drag,

Adelaide a spus :

M-am infruptat din bucatele alese, gratie ''darul(ui)  marii''. Tare mi-a facut cu ochiul minunatia de batal, acoperit cu lut gros si lasat o zi intreaga la rascopt... Blanda a fost si distractia din seara urmatoare.

Raman in continuare fascinata de modul in care se contureaza personajele si de maiestria descrierii.

Am citit cu interes si mare placere. Pretuire, d-le, da Coza!

Mă alinți, Melania!

Drag de popasul tău!

Melania Briciu Atanasiu a spus :

Ion, cu siguranta in viata anterioara, (de exista asa ceva),  ai fost amfitrionul cat timp  poti sa redai cu atata acuratete un asemenea ospat...ori mai bine sa recunoastem cu mana pe inima ca esti un maestru al descrierii in amanunt.

Corina, eu consider că: „Tot ce merită să fie făcut, trebuie făcut bine!” Poate că acest roman, măcar pentru sufletul meu (și de ce nu, și pentru orgoliul meu), trebuia scris! Dacă reușesc să-mi „fidelizez” și câțiva cititori, cu atât mai bine. :)

Drag,

Corina Militaru a spus :

Descrieri deosebite și multe, multe detalii :) Nici nu vreau să-mi imaginez cât ai studiat ca să reușești acum să ne redai atmosfera acelor timpuri. Foarte frumos, Ion! Aștept cu nerăbdare următorul fragment.

Admirație,

Am rămas în urmă, așa că trec la... recuperări: ne-ai răsfățat și de această dată, scriitorule, dar Trânta păstorului” şi „Groapa largă m-au făcut să zâmbesc și să mă uimesc câtă imaginație trece prin mintea ta. Fug să cercetez ce-i mai așteaptă :)

Scumpă Gina, cele două jocuri/întreceri le jucam în copilărie... Oho, și ce oină mai încingeam!... Cu minge din păr de vacă sau cal, dar și din burete de iască... Ce vremuri!... Ce vremuri!...

Drag,

PS: Credeam că te-am pierdut, ca cititoare. :)

gina zaharia a spus :

Am rămas în urmă, așa că trec la... recuperări: ne-ai răsfățat și de această dată, scriitorule, dar Trânta păstorului” şi „Groapa largă m-au făcut să zâmbesc și să mă uimesc câtă imaginație trece prin mintea ta. Fug să cercetez ce-i mai așteaptă :)

Mâncare și circ...  Parcă un joc prea blând...

Sigur, Alexandru - „un joc prea blând” dacă eliminăm următoare propoziție: Primele raze roşiatice ale soarelui se reflectau în apa şi ea roşiatică a piscinei.

Drag,


bolache alexandru a spus :

Mâncare și circ...  Parcă un joc prea blând...

...dupa ce am inghitit in sec, trecandu-mi prin fata ochilor ,,bufetul suedez" al fructelor de mare, apare nenea Neptun. Intrecerea incepe si se termina in coada de peste: pentru ca n-am aflat cine a invins in seara a treia... sau trebuie sa deduc! In sfarsit seara patru, se termina mai romantic, adica, fara varsare de sange si aflam doua jocuri, parca al doilea joc seamana cu ,,purcica" noastra.

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 2 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 2 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Erezia artei a lui Costel Zăgan
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 10 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 10 ore în urmă
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 13 ore în urmă
Utilizatorului petrut dan îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 13 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 14 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 14 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Stanescu Valentin îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog tablou mirabil, multiform a lui Floare Arbore
cu 14 ore în urmă
Postare de log efectuată de Elisabeta Drăghici
cu 14 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA iar echinocţiu a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 14 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose a lăsat un comentariu pentru Vasilisia Lazăr
cu 15 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut profilul lui Elena Lucia Spătariu Tudose
cu 15 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut discuţia Pietre (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr
cu 15 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA culori în iarbă a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 15 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor