Bunica Maria stătea ca o stană de piatră în mijlocul odăii şi cu mâna streaşină la ochi se uita de jur împrejur cu atâta atenţie încât broboane de sudoare îi apărură pe fruntea brăzdată de ridurile trecutelor primăveri.
– Unde ar fi putut să-mi dispară brăcinarul? şopti cu buzele uscate.
Eu i-am aruncat o privire lui Ionică, Ionică mi-a aruncat o privire mie şi pe urmă amândoi odată ne-am aruncat privirile spre uşă.
– Doară aici l-am pus, în cuier împreună cu chemeşa şi cu sumna1, duminică seara când m-am întors de la vecernie. Sumna-i aici, chemeşa-i aici, dar brăcinarul?...
Din nou mă uit spre Ionică, care scobindu-se cu degetul în nas, încerca probabil la fel ca şi mine, să-şi aducă aminte unde am pus brăcinarul.
– No, şă acum dute babo dezbrăcinată la biserică, ca o ciuhaie2! se dojenea singură bunica. Şi brăcinarul era împletit din fir roşu de mătase, strălucea de-ţi lua privirea nu alta!
Noi tăceam, de parcă ne-ar fi turnat cineva apă în gură.
– Voi, dragii babei, nu aţi văzut pe undeva brăcinarul meu?
Ionică dă din cap în semn că nu, eu la fel şi amândoi, ca racii, ne apropiem cu spatele de uşă.
– Unde ar fi putut să-mi dispară brăcinarul? repetă bunica, dar noi deja eram afară, alergam spre grădină, unde am înhămat ieri, capra bunicii la căruţul de lemn cu care se ducea la moară, iar din brăcinarul bunicii făcuserăm bici, căci orice aţi spune, birjarul fără bici nu e birjar!
Căruţul stătea linăştit la umbra nucului valah, capra speriată că o vom înhăma din nou, o rupse la fugă, iar brăcinarul ia-l de unde nu l-ai pus...
– Unde ar fi putut să dispară brăcinarul bunicii? întreb şi eu punând mâna streaşină la ochi şi încep să mă uit de jur împrejur, cum am văzut că făcea bunica.
– Poate l-a mâncat capla, filosofă Ionică scărpinându-şi ceafa.
– Nu mai măcina prostii, mai bine hai să căutăm brăcinarul.
– De ce plostii? se bosumflă Ionică. Vala tlecută nu mi-a mâncat pulceluşul pălălioala?
Dar iat-o şi pe bunica, cu «Molitfelnicul»3 sub braţ, se ducea sub cireş ca să se roage la Dumnezeu, căci nu putea să meargă «dezbrăcinată la biserică, ca o ciuhaie».
– Mi-am amintit! strigă deodată Ionică.
– Ce ţi-ai amintit, întreb eu.
– Unde am pus blăcinalul, se lovi peste frunte.
– Unde?
– L-am uitat ieli acolo pe clenguţa cileşului, arătă Ionică spre brăcinararul bunicii care atârna strălucind ca un şarpe sub razele soarelui.
Târziu. Bunica deja a ajuns sub cireş.
– Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu. Cea pururea fericita şi prea nevinovata şi Maica Dumnezeului nostru, şoptea aşezânduse pe iarbă bunica. Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai marită fără de asemănare decât serafimii...
Dar deodată, ridicîndu-şi privirea către cer şopti:
– Lua-va-r dracu de pezevenghi, uite unde au dus brăcinarul meu! Iartă-mă sfântă Fecioară că-l pomenesc pe necuratul, aşa în mijlocul rugăciunii... dar demonii îştia...
1 sumna - fustă
2 ciuhaie – sperietoare
3 molitfelnic – carte de rugăciuni
Cuvinte cheie :
Cu zambetul pe buze...
Sunteti un povestitor desavarsit.
Superb text!
Căutarea obiectului delict, brăcinarul, prelungeşte senzaţia de apăsare, parcă se apropie o furtună, prevestită... copiii aleargă în căutarea lui. Bunica evlavioasă se roagă, dar într-un târziu văzându-şi brăcinarul atârnând în cireş nu se dă în lături de a-i blagoslovi pe copilaşii care, probabil se amuzau pe înfundate.
Delicios ca de obicei textul, prin modul expunerii lui, prin limbajul folosit şi prin atenta conducere a lui.
Apoi, autorul ne aduce în prim plan chipul unei bunici cu brăcinar... cât de îndelungate sunt vremurile. Nici nu ştiu dacă am văzut bunică cu brăcinar, decât în vreun film.
şoptea aşezânduse - aşezându-se
Cu admiraţie, deosebită, Sofy!
dute > du-te
lua-va-r > lua-v-ar
Duios text, ca orice amintire cu bunici.
Încântat,
da Coza
Va multumes tuturor pentru trecere și comentarii, cu respect Mihai Hafia TRAISTA
Impresionant!
Reverenţă povestitorului!
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ - poetă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR (redactor promovare cultură media)
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic
CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ (redactor promovare cultură media)
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor