La vârsta copilăriei

[Ion Nălbitoru]

             Doamna TITINA NICA ŢENE este în primul rând un admirabil poet autentic. Talentul său deosebit este evidenţiat prin publicarea poemelor sale în foarte multe reviste literare, dar şi prin câştigarea în acest an al Marelui Premiu pentru cea mai bună poezie la Concursul Internaţional de poezie şi proză organizat de revista internaţională STARPRESS.

            Dar în afară de poezie doamna Ţene este şi un remarcabil povestitor. În cărticica domniei sale „Întâmplări hazlii cu o nepoţică povestite de bunică”, autoarea narează întâmplări şi fapte petrecute alături de nepoţelele sale Catinca şi Anastasia. Autoarea, cu acea blândeţe şi răbdare specifică bunicuţelor, se coboară la nivelul inocentelor nepoţele care cu limbajul lor de copii, îşi manifestă neîncetat curiozitatea pentru nou creând momente hazlii prin pronunţarea literei „l” în loc de „r” sau „mâncând” câte un sunet:

            „...nu tau aici, vleau cu tine...”

            „Titina, a venit gonoiul..”.

            „Latele, latele, du-te şi adu ticla cu late...”

            „- Hai să ne jucăm, ială vine mama...”

            „- Rămân aici sângălă?”

             Dar nu numai prin „stâlcirea” cuvintelor ci şi prin curiozitatea manifestată în diverse împrejurări şi repetarea unor replici ale „maturilor” nepoţica încercă să poarte discuţii  „seriose” ca oamenii mari.

            „-Tu ai mamă?

            - Nu.

            - De ce?

            - A murit!

            - De ce?

            - Era bătrână.

            Catinca rămâne gânditoare şi frământă, în mânuţele mici, pietricelele. Priveşte în zare cu ochii ei albaştri ca cerul. Se întoarce spre mine:

             - Şi tu mureşti?”

            Copiii întotdeauna, prin spontaneitatea lor, au creat şi crează situaţii hazlii:

            „La ora şapte mă pomenesc cu Anastasia că mă trage de pijama şi zice:

            - Titina, nu dezi? A venit ZIUA!”

            „Anastasia, ia să văd ce ai în gât, cred că ai multă secreţie, că se simte.

            Spre surprinderea mea, Anastasia cască gura mare şi zice:

            - Vezi, nu am niciun SECRET...”

            „- Ce faci Anastasia, nu te culci? Vezi că vine lupul...

            - Nu, nu mai vine, l-a  păpat  capra...”

            Prin sensibilitatea pe care o manifestă, copilaşii uneori reacţionează cu oarecare teamă la situaţiile noi în care sunt puşi:

            „...am improvizat noi un Moş Crăciun, cu barbă şi costum roşu. Când l-a văzut, a început să tremure.

            - Anastasia, spune o poezie, ai fost fetiţă cuminte?

            - Dddda, nu meleu, nu pot vobi, îmi temulă gula...”

            Atât prin comportament dar şi prin agilitatea şi agerimea minţii lor, copii dau uneori replici de o inteligenţă ieşită din comun. Sau cel puţin aşa ni se pare nouă celor născuţi într-un alt timp cu o societate şi regim perimate pentru tânăra generaţie la care „bombardamentul” informaţional este receptat cu uşurinţă chiar şi de cei mici, gradul de adaptabilitate al lor fiind mult mai ridicat în comparaţie cu cel al celor mai în vârstă.

            Toate aceste aspecte ale copiilor, reacţiile lor şi comportamentul, sunt surprinse cu măiestrie şi abilitate de doamna Titina Nica Ţene în micuţul volum de povestiri din viaţa domniei sale şi a nepoţelelor.

            Prin povestirile sale autoarea evidenţiază sufletul pur al copilului, gândirea fidelă fără vicleşuguri şi falsitate chiar dacă cei mici îşi joacă rolul ca nişte mari actori prin naturaleţea lor.

            Autoarea trăieşte parcă prin nepoţelele sale zburdalnice şi inteligente o a doua copilărie departe de tumultul şi grijile vieţii cotidiene, regăsindu-şi lângă aceşti „îngeraşi” liniştea sufletească.

            „Întâmplări hazlii cu o nepoţică povestite de bunică” este o carte de povestiri care poate fi citită de la cei mici până la cei ajunşi la bătrâneţe şi poate constitui un model de „pregătire” educaţională a viitoarelor bunicuţe în relaţia cu nepoatele sau nepoţeii!

            Dar şirul întâmplărilor bunicii şi al nepoţelelor nu-l voi dezvălui, rămâne să le savuraţi dumneavoastră prin lecturarea acestui mic volum de povestiri. Vă asigur că veţi avea o lectură plăcută care vă va lumina chipul şi veţi zâmbi în această călătorie în care o veţi însoţi pe poeta şi povestitoarea bunicuţă, Titina Nica Ţene.

            Ca o concluzie, autoarea face o remarcă admirabilă pe ultima copertă a volumului:

            „Spun, fără teama de a greşi, că niciodată nu am învăţat aşa de multe din altă parte, cum am învăţat de la copii. Toţi copii sunt îngeri trimişi de Dumnezeu pe pământ.”

 

 Ion Nălbitoru – Brezoi, Vâlcea,

Membru al LSR

[Corina Militaru]

Am citit cu interes. Mi-a plăcut remarca autoarei. :) Mulțumiri pentru articol.

[Ion Nălbitoru]

Vă mulţumesc pentru trecere doamna Corina MIlitaru!