Sau cum am devenit bărbat la patru ani

[Costel Zăgan]

   N-am crezut niciodată c-aş putea scrie proză.

De fapt,nici acum nu cred.Cu cât învăţam mai multe cuvinte ,îmi dădeam seama că mi-e imposibil să folosesc vreunul.

   Nu puteam/nu pot decât să tac în proză!Şi vai,era/este atât de plăcut s-o fac:voluptatea tăcerii.

Aveam patru ani.

   Am 4 ani. E o zi obişnuită. Sunt copil, deşi nu ştiu ce-nseamnă acest lucru.

Tatăl meu e la muncă. Mama, undeva prin casă. Deasupra capului străluceşte ceva albastru punctat cu nori. Părinţii mi-au spus că se numeşte cer: e plin cu îngeri, dar mai ales  e plin cu Dumnezeu.

   Uneori cerul este doar ochiul lui Dumnezeu.

Alteori nu e nimic:pur şi simplu stă deasupra.

   Eu.Habar n-am cine sunt.EU: habar n-am ce sunt.

Am în schimb o vecină. Mai mare decât mine c-un an. Seamănă cu mama: poate să facă ce vrea cu mine. Şi ceva mai mult.

   Îmi amintesc de-o remorcă. E trasă lângă gard. Casa e ceva mai încolo. În remorcă sunt paie. Baloate. Sunt şi eu. Este şi  Ea. E frumoasă:ca orice amintire.

O văd. O simt de la distanţă de aproape o jumătate de veac. Suntem numai noi: Eu şi Ea. Singuri pe lume. Singuri în lume.

   De fapt noi doi suntem lumea! O lume fără margini.

- Hai, zi, ce făceaţi voi acolo sus?

-!?

- Spune repede că de nu o încasezi şi te spun şi lui taică-tu!

   NU înţelegeam ce voia să ştie mama: ce-am făcut sau ce mi s-a făcut?

Simt şi acum durerea.

M-a lovit ca un fulger: între picioare!

   Aş fi vrut să fug, dar mâinile fetei mă obligau să râmân.

   Îmi cereau dureros să rămân.

- Mă doare!

- Taci!!!

   Am tăcut cincizeci de ani.

N.B.

Nevastă-mea se va naşte peste patru ani.

 

   Costel Zăgan, DEŞERTUL DE CATIFEA (1), 16 0ctombrie  2010,undeva în biblioteca verde de acasă

[Sofia Sincă]

Între seriozitate şi umor, mucalit, ca întotdeauna. Amprenta poetului se simte şi aici. O proză foarte scurtă, dar foarte însemnată, mai ales pentru autor. Şi pentru cititor spre cunoaştere şi admiraţie.

Baloate. - pluralul balotului este baloturi

Şi ar mai fi că trebuie pauză după fiecare semn de punctuaţie, la fel între fraze.

În rest, interesant de apreciat.

Sofy

[Ionel Mony Constantin]

 Eu sincer nu cred nimic din cele povestite de autor. Este o imposibilitate biologică :))

[Gabriela Grădinariu]

Nu-i credibil, schimbaţi numărul anilor. De ce n-aţi mai tăcut?:))