Mihai ajunse la Sibiu înaintea lui Dan Siomionescu. Îl sună pe comisar însă acesta nu-i răspunse. Speriat, încercă să ia legătura cu scriitorul.

– Ștefan, știi ceva de comisar?

– Da, Mihai, e pe drum spre Sibiu. Am vorbit cu el acum câteva clipe.

– Am nevoie de voi, o să repet asta. Și de Bogdan am nevoie. Simt că în perioada în care am lipsit s-au întâmplat lucruri noi.

– Îți vom fi alături, Mihai. Am aflat că soția ta ar fi într-un sanatoriu de la marginea Sibiului. Dar tu cum de ți-ai dat seama?

– Am fost acasă, la Brașov, după cum știi. Acolo, în apartamentul meu, locuia un bărbat care s-a dat drept fratele meu. Mi-a spus că eu aș fi murit în urma acelui accident aviatic, că soția este într-un sanatoriu din Sibiu, iar fiica noastră, Adela, a dispărut. E clar că sunt lucruri încurcate aici. Eu nu am niciun frate!

– Sunt convins că ai dreptate. Chiar astăzi m-a sunat Maria. De dimineață. Mi-a zis că a primit o scrisoare, la Zăvoaia, pe numele lui Tudor Cristache. Era de la Ilona. Îi scria că se teme pentru viața ei, că este monitorizată de niște indivizi care i-au luat casa și care pretind că-i sunt rude, că e convinsă că diagnosticul ei nu este cel corect și că i se administrează medicație care să-i tulbure memoria.

– Atunci este grav, Ștefan! zise Mihai, aproape strigând.

Telefonul sună îndată ce termină convorbirea cu scriitorul. Era Dan Simionescu. Urma să se întâlnească undeva în apropierea gării și s-o viziteze împreună pe Ilona.

Clădirea sanatoriului era încercuită de un gard înalt, de beton. Pe deasupra gardului nu se zărea decât cerul. De fapt era un grup de construcții amplasate în mijlocul unei păduri de la marginea orașului, tronând acolo de multe decenii.
Încă de la intrare te întâmpină un aer tonic, contrastând cu starea dintre pereții care te face captiv. Multe alei, multă verdeață, o fântână arteziană și cântecul păsărelelor din pădure. Printre copaci se plimbau câțiva pacienți, abia târându-și pasul. Un bărbat moțăia pe o bancă. Pe o altă bancă, o femeie. Cineva spunea că sunt soț și soție, însă aceștia nu-și vorbeau. Păreau plictisiți, obosiți, descurajați. Probabil așa era și Ilona.

Comisarul se legitimă și ceru permisiunea să meargă la Ilona Romanescu. Află că era într-o rezervă, la etajul trei. Mihai își adună toate forțele și urcă împreună cu comisarul. O ceată de întrebări și-au făcut rondul prin sufletul lui. Era ca și cum înălțimile cărora le fusese deunăzi pradă i-ar fi oferit un front pe care să lupte pentru regăsire. Străbătu un hol lung, cu vreo zece încăperi. Penultima, pe dreapta, se afla camera cu numărul șapte. Deschise ușa. Înăuntru nu era nimeni. Unul dintre paturi era răvășit, semn că cineva ar putea fi prin preajmă. Pe noptieră, o vază cu flori proaspete, de pădure, și o carte deschisă, lăsată cu fața în jos. Alături, un ceas de damă și o cană de cafea cu urme de ruj. Te așteptai să apară o nimfă care să slujească dreptății și recunoașterii de sine. Fereastra era deschisă iar vântul umfla perdeaua. Dan o închise, aruncând câteva priviri în curtea imobilului. Trecuse o jumătate de oră, se făcuse șapte seara dar nu se auzeau decât niște uși trântite de vânt și o voce de femeie care invita bolnavii în saloane, pentru tratamentul de seară. Când intră în cameră și dădu cu ochii de cei doi bărbați, femeia împietri. Era o tânără mignonă, cu vocea destul de puternică în comparație cu fizicul. Dădu să se retragă, însă comisarul ceru explicații despre pacienta la care veniseră.

– Nu știu, se bâlbâi aceasta, ce vină am eu că nu este aici? O fi prin parc, obișnuiește să se plimbe când se simte mai bine.

– Când ai văzut-o ultima oară? dori să știe comisarul.

– Azi pe la prânz. Era neliniștită. I-am dat un calmant.

– Tu știi mai multe, afirmă Dan. Uită-te la mine. Sunt polițist. Dacă nu spui adevărul…

În prag apăru un medic cu barbă și privirea întunecată. Ținea mâinile în buzunar și își rotea privirile de-a lungul și de-a latul, căutând parcă ceva.

– Ce se întâmplă aici? ridică medicul tonul, aruncând priviri tăioase asistentei.

– Domnule doctor, domnii sunt de la poliție și au venit pentru Ilona.

Medicul tuși de câteva ori, sec, și își potoli vocea:

– Cu ce vă putem ajuta, domnilor…

– Comisarul Simionescu, se prezentă acesta, întinzând mâna. Iar dumnealui este Mihai Romanescu, soțul doamnei Romanescu.

Zece cutremure de-ar fi avut loc în acel timp și n-ar fi zdruncinat atât de tare starea medicului. Făcu fețe-fețe, apoi își netezi barba, ca și când ar fi rugat câteva amintiri să treacă în prim-plan:

– Era pe aici… Emilia, du-te și adu-o pe Ilona!

– Dar nu este, domnule doctor! Ilona a dispărut de pe la prânz! Am tot sperat s-o găsesc, am crezut că măcar acum pe seară să se întoarcă, dar nu apare de nicăieri.

– Fată proastă ce ești, cum se poate una ca asta? Doar ți-am dat-o sub supraveghere, știai bine că e nebună!

Pronunțase cel din urmă cuvânt pe un ton aspru, care sfredelea bine auzul celui ce-l asculta.

În câteva clipe s-a dat alarma. Din rezerva șapte de la etajul trei, dispăruse bolnavul cu numele de Ilona Romanescu.

Nu prezenta un pericol așa cum nu prezenta nici garanția că se va mai întoarce.

Mihai recunoscu ceasul pe care i-l făcuse, soției sale, cadou. Ar fi dorit să-l roage pe comisar să-i dea voie să-l păstreze, să fie mai aproape de cea care îi fusese alături mai bine de douăzeci și cinci de ani, însă realiză că nu acesta era scopul său aici. Liniștea din urmă cu câteva ore se transformase într-un iureș. Holul se umpluse de agitație. Bolnavii priveau curioși unii spre alții, neînțelegând exact ce se întâmplă. Polițistul ceru fișa pacientei Romanescu și descoperi că medicația prescrisă era una dintre cele mai puternice. Asistenta se agitase și ea, în rând cu colegii săi, însă găsi momentul să se apropie de comisar și îi șopti:

– Eu am ajutat-o să fugă, domnule polițist. De luni bune mă tot imploră să fac asta, iar astăzi nu m-a mai răbdat sufletul. Mihai tresări și o bucurie amestecată cu durere îi invadă chipul.

– Ți-a spus unde se va duce?

– Săptămâna trecută a trimis o scrisoare unui pictor. Eu i-am pus acea scrisoare la poștă. A tot așteptat răspuns. Probabil că acolo s-a dus.

– Îți mulțumesc, i se adresă Mihai, pe un ton plin de recunoștință.

Cei doi bărbați se depărtară de sanatoriu cu gândul să ajungă la casa pictorului din Zăvoaia.

– Până acolo vom face cam trei ore, zise Dan. S-o sunăm pe Maria, să vină și ea.

– Chiar azi dimineață Maria a primit scrisoarea de la Ilona, așa mi-a spus Ștefan. De fapt, azi a găsit-o ea.

– Știu, și pe mine m-a informat scriitorul.

Când au ajuns la Zăvoaia se înserase. Maria era în mașină, cu Bogdan. Nu coborâseră. Îl așteptau pe polițist. Când l-au văzut că se apropie, deschiseră ușa și înaintară câțiva pași.

–Șșșșt, zise aceasta, ducând mâna la buze. Să nu tulburăm clipele acelei femei!

Pe fundalul unei cascade superbe, Ilona îngenunchease într-un tablou blestemat. Stătea acolo, în pârâul cu pietre grele și plângea. Se înserase bine iar umbrele stejarilor dansau tiranic, la lumina lunii, peste trupul ei, iar și iar, întinzându-i o plasă de răcoare. Era ca o pasăre pe rugul fricii de a nu pieri sub tăișul neîncrederii în sine, de a nu se dezorienta la răscrucea din suflet.

Mihai se apropie. Un dor sfâșietor îi zbuciuma pieptul. Dori s-o prindă pe după umeri, să-i inspire încredere, să-i promită că nu va mai lăsa niciodată viața să-i lovească, însă femeia din fața lui părea că nu auzea nimic. Își stropea tâmplele cu apă din pârâu, apoi își împreuna palmele ca-ntr-o rugă târzie și murmura ceva:

– Dă-mi, Doamne, puterea să știu ce-i cu mine! Ajută-mă, Doamne, să mă regăsesc, chiar dacă aș fi o criminală!

Auzi foșnetul pașilor celui venit și se ridică brusc. Nu știa ce să facă.

– Nu te teme, sunt eu, Mihai, soțul tău. Coșmarul s-a sfârșit.

Într-adevăr, femeia nu se mai temea. Făcu câțiva pași și întinse mâna spre el. La lumina lunii recunoscu bărbatul din fața sa și se aruncă în brațe lui.

– Nu cred că l-am omorât eu pe Tudor, Mihai, deși am mai fost în acest loc!

– Nici eu nu cred că l-ai omorât tu, draga mea, deși te-am mai văzut aici. Și asta chiar în noaptea crimei!

 

Vizualizări: 260

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Frumos scris şi puţine scăpări!:))

Dă-mi, Doamne,

Ajută-mă, Doamne, -fără virgule

moțăia pe o banca-ă

Alert acest capitol. Ne apropiem de sfarsit? Ultimele replici maresc deruta cititorului si nerabdarea de  a afla cine este, pana la urma, faptasul. Frumos scris, Gina!

Cu drag,

Ptiuu!! ce încurcătură... nu mai ştii de unde să le iei şi unde să le pui... uite cum faci tu de ne ţii cu sufletul la gură, de ne stârneşti curiozitatea.

Chiar voiam să te întreb care snatoriu din Sibiu? dacă e vorba despre spitalul de nebuni nr.3, te pot ajuta să descoperi din mistere, că am o nepoată cu asistenţa socială, acolo... Îţi pun o pilă :)))

Dan Siomionescu, i-au lau casa,
Medicul tuși de câteva ori, sec, și își potoli vocea: - aici aşi zice, ''pentru a-şi drege vocea'' deoarece el nu vorbeşte până acum.

auzul celui ce-l asculta. - aş zice, ''celor ce-l ascultau''.

pe rugul teamei de - ''temerei'' aş zice eu.

Aşteptăm continuarea!

Sofy

Augusta, mulțumesc. Voi lăsa acele virgule, opționale zic eu, să simt respirația acelei femei. Nu te supăra, te rog! La revizuirea finală poate voi vedea altfel:)
Îmbrățișări!
Augusta Cristina Călin a spus :

Frumos scris şi puţine scăpări!:))

Dă-mi, Doamne,

Ajută-mă, Doamne, -fără virgule

moțăia pe o banca-ă

Nici gând, Corina, protagoniștii mei mai au multe de spus:) Mulțumesc!

Corina Militaru a spus :

Alert acest capitol. Ne apropiem de sfarsit? Ultimele replici maresc deruta cititorului si nerabdarea de  a afla cine este, pana la urma, faptasul. Frumos scris, Gina!

Cu drag,

Sofy, i-am zăpăcit, nu-i așa? să vezi când or tăbărî pe mine:)
Ce se întâmplă aici? ridică medicul tonul, deci... vorbise ceva:), am înlocuit teamei cu fricii (mi-a fost teamă), iar de nepoata de la sanatoriu o voi întreba pe Ilona:))

Mulțumesc mult, mult!
Sofia Sincă a spus :

Ptiuu!! ce încurcătură... nu mai ştii de unde să le iei şi unde să le pui... uite cum faci tu de ne ţii cu sufletul la gură, de ne stârneşti curiozitatea.

Chiar voiam să te întreb care snatoriu din Sibiu? dacă e vorba despre spitalul de nebuni nr.3, te pot ajuta să descoperi din mistere, că am o nepoată cu asistenţa socială, acolo... Îţi pun o pilă :)))

Dan Siomionescu, i-au lau casa,
Medicul tuși de câteva ori, sec, și își potoli vocea: - aici aşi zice, ''pentru a-şi drege vocea'' deoarece el nu vorbeşte până acum.

auzul celui ce-l asculta. - aş zice, ''celor ce-l ascultau''.

pe rugul teamei de - ''temerei'' aş zice eu.

Aşteptăm continuarea!

Sofy

Da, vrei să subliniezi dificultatea cu care îşi/se regăsea prin cuvinte. Nu mă supăr, tu decizi :))))))

gina zaharia a spus :

Augusta, mulțumesc. Voi lăsa acele virgule, opționale zic eu, să simt respirația acelei femei. Nu te supăra, te rog! La revizuirea finală poate voi vedea altfel:)
Îmbrățișări!
Augusta Cristina Călin a spus :

Frumos scris şi puţine scăpări!:))

Dă-mi, Doamne,

Ajută-mă, Doamne, -fără virgule

moțăia pe o banca-ă

Gina, am dus în Colecția de proză toate Promisiunile de până acum. :))

http://insemneculturale.ning.com/page/biblioteca-noastr

Mulțumesc, Lisia, le-am luat și eu pe măsură ce au fost corectate aici, însă niciunde nu se păstrează mai bine decât îm colecția noastră. Ești/sunteți minunați! Mulțumesc!

Vasilisia Lazăr (da Coza) a spus :

Gina, am dus în Colecția de proză toate Promisiunile de până acum. :))

http://insemneculturale.ning.com/page/biblioteca-noastr

Umbli cu picătura chinezească...

Cu nesaț citit-am capitolul.

da Coza

Mă duc să-mi liniștesc personajele,  mă tot întrebau de tine:)

Mulțumesc!!!!

Ion Lazăr da Coza a spus :

Umbli cu picătura chinezească...

Cu nesaț citit-am capitolul.

da Coza

Mda... foarte delicat construită acţiunea şi în acest capitol ( iar am găsit fraze, care mă făceau să cred că citesc un poem!) alert, bine condus dialogul, însă s-a strecurat şi o mică scăpare de aşezat în paragraf! Adică, fraza ,,Probabil că acolo s-a dus'', este continuarea celor spuse de asistentă şi trebuie pusă după așteptat răspuns.

Oare urmează şi partea a II-a sau aici se termină?

Cu prietenie,

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 3 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 4 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Erezia artei a lui Costel Zăgan
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 11 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 11 ore în urmă
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului petrut dan îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 14 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 15 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 15 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Stanescu Valentin îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog tablou mirabil, multiform a lui Floare Arbore
cu 16 ore în urmă
Postare de log efectuată de Elisabeta Drăghici
cu 16 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA iar echinocţiu a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 16 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose a lăsat un comentariu pentru Vasilisia Lazăr
cu 16 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut profilul lui Elena Lucia Spătariu Tudose
cu 16 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut discuţia Pietre (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr
cu 16 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA culori în iarbă a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 16 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor