Dulce-amar V

[Sofia Sincă]

În cea de-a treia vară de când se afla în Mediaş, Timeea s-a căsătorit cu Imre, un ungur frumuşel, cumsecade şi foarte îndrăgostit de ea.

Tudor şi Eva, împreună cu băieţii şi desigur, nelipsitul Tibi, cu multă bucurie şi nerăbdare, au plecat într-acolo. Îi acompaniau şi familia Evei. Caterina, sora ei era împreună cu cel de-al doilea soţ şi cu adolescentul Mihnea, de aceeaşi vârstă cu Roberto. Aceasta mai născuse un băieţel, dar rămăsese acasă cu păpşoara, chinuită de osteoporoză avansată. Preoteasa se apropia vertiginos de şaptezeci de ani. Şi, desigur, îi însoţeau şi domnul Arvat. În urmă cu ceva timp fusese scos la pensie în urma efectuării unui control de fond, la o instituţie din Târgovişte, unde nu dorise să facă nişte compromisuri, dictate de un secretar al regionalei de partid, al cărui cumnat era vinovat de dispariţia unei sume imense de bani. Şi cum trebuia să cadă câteva capete de pe lângă delapidator, Consiliul Judeţean a decis pensionarea domnului Arvat. Controlul urma să se mai efectueze o dată, de către altcineva. A fost "sfătuit’’ să-şi facă cererea, chiar dacă mai erau câteva luni până la vârsta de drept a pensionării. I se facilita o derogare de timp, în mod special pentru dânsul. Partidul comunist putea orice, era doar puterea supremă în stat.

Revederea Evei cu soacra ei, cu foştii colegi de liceu şi de birou, fusese foarte plăcută. Plecase o Eva tristă, apăsată de greutăţi şi se întorcea una veselă, întinerită, la braţul unui bărbat foarte atent cu ea.

- Gerovitalu' i la braţu' ei, glumea un fost coleg, şugubăţ.

Eva era fericită pentru Timeea, pentru faptul că-şi găsise alesul inimii, că relaţiile dintre ele o luară pe un alt făgaş, mult mai bun. Timeea se maturiză mult. Tenacitatea şi caracterul ei puternic o făcea foarte realistă şi cu mână de fier. Preluase toate frâiele gospodăriei şi ale organizării nunţii, inclusiv. Imre o lăsă, bucuros că totul merge ca pe roate. Petrecerea a fost impecabilă, la nivelul cheltuielilor posibile, fireşte. Şi-au răsfăţat musafirii cu multe prăjituri, îndeletnicirea preferată a Timeei, cu multă muzică şi distracţie. Nici Mărioara nu a lipsit, de fapt a corvodit mult, se căsătorea fiica soţului ei; îi era de ajutor real, Timeei.

Nuntaşii au plecat spre casele lor după vreo trei zile, încântaţi, nu înainte de a lăsa tinerei familii cadouri diverse, în special obiecte de uz casnic.

Rozul vieţii, însă, se mai decolorează în timp, nu durează niciodată cât lumea. Când totul pare perfect, intervine ghimpele cu iz de otravă, amăgirea şi suspiciunea făcându-şi repede loc.

La prima vizită a lui Tudor în Craiova, părinţii se arătară foarte mâhniţi. Mama lui îşi petrecea timpul mai mult în pat. Explicară şi cauza tristeţii lor. Îi povestiră despre un apel telefonic anonim în care primiră vestea că el locuieşte de cinci ani cu o femeie mult mai în vârstă şi care are trei copii. Tatăl dori să cunoască veridicitatea lucrurilor.

- Da, tată, este adevărat, recunoscu Tudor cu francheţe, dornic de a scăpa de secretul ţinut atâtea ani faţă de ei. Este o femeie pe care o s-o iubiţi şi voi, aşa cum o iubesc eu, după ce o veţi cunoaşte, vreau să mă căsătoresc cu ea.

Mama lui scoase un geamăt şi căzu cu capul pe pernă. Tudor din doi paşi fu lângă ea, încercând a o face să-şi revină.

- Poftim, uite ce-i faci mamei tale, Tudor! reproşa pe ton tăios tatăl.

- Mamă! Mamă, revino-ţi! Nu am murit. După cum vezi sunt foarte bine. Mă simt minunat lângă această femeie.

- Nici să nu te gândeşti! spuse mama cu voce scăzută, nu asta dorim noi pentru tine.

Cele două zile petrecute lângă părinţi deveniră un calvar pentru Tudor. Toate discuţiile se învârteau în jurul aceluiaşi subiect, pe acelaşi ton de reproş.

- Asta merităm noi, la bătrâneţe? Pentru asta m-am chinuit să-ţi dau viaţă şi să te creştem atât de frumos? Noi vrem nepoţi, Tudor!

- Asta se poate rezolva! încerca băiatul să glumească în diverse moduri.

În zadar, nici un argument nu stătea în picioare. În concepţia lor, el trebuia să se căsătorească cu o fată de seama lui, în Craiova neapărat, pentru a le fi sprijin la bătrâneţe, să aibă copii, moştenitori ai casei pe care au construit-o cu greu, să vadă nepoţii alergând printre rondurile de trandafiri. Insistară atât de mult şi nu-l lăsară până nu le promisese că se va gândi în mod serios la discuţia lor.

La Eva se întoarse un Tudor îngândurat, abătut, zâmbetul lui ce dezgolea strungăreaţa se vedea că este forţat.

- S-a întâmplat ceva cu părinţii tăi, Tudor? întrebă Eva.

Nu-i ceruse niciodată să o prezinte părinţilor. De fapt lăsase totul în seama lui.

- Nu, nu mare lucru, răspunse Tudor, evaziv. Mama e bolnavă, dar nu foarte grav.

După câteva zile, în ciuda gândului de a se despărţi de Eva, la dorinţa părinţilor, Tudor îi racolase pe băieţii acesteia, să zugrăvească apartamentul. Cumpără pentru unul dintre pereţii sufrageriei un fototapet, cât peretele de mare, şi-l lipiră; era un peisaj de primăvară într-o lizieră de pădure, înfrunzită bine, unde razele soarelui se răsfăţau, lăsând lumini şi umbre jucăuşe peste firele de iarbă crudă, iar câteva viorele se iviră lângă o piatră spălată de ploi şi timp; şi totul se oglindea într-un lac. Puteai jura că e rupt din pădurea Trivale. Cumpărară var, două bidinele şi coloranţi, îşi împărţiră sarcinile şi se apucară de treabă. În două săptămâni cât dură marea harababură, cu multă râvnă şi veselie, fiecare membru al familiei îşi tapetă camera după bunul plac. La final, apartamentul arăta curat, chiar dacă era puţin bizar, ca toată familia, de fapt. Băieţii îşi puseseră mai multe culori pe acelaşi perete.

Câteva luni, Tudor nu-şi mai vizită părinţii. Îi suna de la telefonul unităţii. Desigur, la fiecare apel, îl întrebau dacă s-a gândit la ceea ce i-au cerut. Spunea întotdeauna ceva încurcat, pentru a nu-i supăra, dar nici nu le promitea nimic despre despărţirea lui, de Eva. "Nu o pot părăsi, gândea Tudor, nu pot să mă despart de Eva, nu am niciun motiv şi sunt sigur că nu doresc o altă femeie. Sper, ca părinţii mei să se obişnuiască cu această idee. Eu am timp.’’

Părinţii, însă, primiră alt telefon anonim, cu acelaşi timbru ascuţit de femeie, dornică de a trâmbiţa spre auzul tuturor, lucruri importante sau mai puţin importante, bântuită de patima curiozităţii, chiar şi pentru simplul fapt că simţea mirosul de ceapă prăjită din bucătăria vecinului. Îi pusese la curent cu tot felul de amănunte, inclusiv cu zugrăvitul şi cu fototapetul din sufragerie. Le spunea mai ales părerea ei. Era sigură că el este foarte bine ţinut în mrejele Evei şi în niciun caz nu se va despărţi de ea. Atunci părinţii lui Tudor îi cerură "binevoitoarei’’ adresa şi numele. Desigur, nu a dorit să-şi decline identitatea, dar le-a dat adresa Evei, dovedindu-se mare cunoscătoare a tot ce mişcă. Cei doi se mulţumiră şi cu atât.

După vreo două săptămâni, Tudor primi o telegramă: "vino urgent, mama grav bolnavă’’. Craioveanul urcă în primul tren, după ce-i aduse la cunoştinţă Evei, prin telefon, conţinutul telegramei.

Mama lui era în pat, cu o asistentă medicală lângă ea, cu o mulţime de medicamente şi cu tensiometrul pe noptiera de la capătul patului. Asistenta îi făcuse cunoscut că mama lui este cardiacă şi că tensiunea îi joacă feste; urca vertiginos la cote foarte înalte şi scădea, la fel de repede, drept pentru care trebuie să stea în pat, să fie ferită de efort şi stres. Curios era faptul că tatăl lui nu se afla acasă.

- Unde e tata? Cum de lipseşte de lângă tine, mamă, acum când nu-ţi este bine?

- A fost nevoit să plece la ţară, Tudor. Are de rezolvat ceva urgent cu casa, în urma decesului fratelui său, de unde tu ai lipsit. M-a lăsat în grija Ancuţei.

Anca avea vreo 26 de ani, o fată modestă, osoasă, înaltă şi cam fadă, dar bună în meserie.

În cele două zile cât a stat lângă mama sa, se părea că îi era mai bine. Anca, în afara orelor de serviciu, îşi petrecea tot timpul la ei. Uneori venea dimineaţa şi pleca seara, la gardă. Locuia undeva prin apropiere, cu chirie.

- Puteţi ieşi şi voi puţin la plimbare, încercă mama lui Tudor să fie amabilă. Parcă mi-am mai revenit. Am înghiţit medicamente cât pentru un elefant. Tensiunea s-a stabilizat şi m-au părăsit şi blestematele alea de migrene. Parcă nici ameţeli nu mai am.

Tudor refuză cu multă delicateţe şi-i spuse mamei, că doreşte să se întoarcă la unitate. Învoirea conform telegramei era de trei zile.

- Te las pe mâini bune, mamă! Dacă Anca este lângă tine, nu ţi se poate întâmpla nimic rău.

Şi plecă. Acasă o găsi pe Eva încercănată, abătută, schimbată total, deşi îmbrăţişările, atenţia acordată erau mult mai profunde şi mai calde. În zadar încerca să afle cauza, motivă nişte probleme de la serviciu şi că a muncit foarte mult, fără odihnă. Nu a putut să-i spună, că în timp ce el se afla la Craiova a primit vizita domnului Cristescu, tatăl.

În urmă cu două zile, de cum a auzit soneria şi-a dat seama că la uşă este cineva străin, dar totuşi a încercat:

- Intră!

Soneria nu se opri, suna insistent. Eva se repezi să deschidă uşa, fără a se uita pe vizor şi rămase înmărmurită câteva clipe, găsind la uşă un bărbat prezentabil. Părea Tudor, mai bătrân, încărunţit. Abia bâigui, cu răsuflarea tăiată:

- Pe cine căutaţi? Cine sunteţi dumneavoastră?

- Sunt Marin Cristescu, tatăl lui Tudor. Dumneavoastră sunteţi duduia Eva Arvat?

- Da... răspunse Eva, pierită.

- Să nu-mi spuneţi, că Tudor nu locuieşte aici! vorbi bărbatul pe un ton tăios, dezgolind aceeaşi strungăreaţă ca a fiului său.

- Nu vă spun deloc, dar acum nu este acasă. E la Craiova; mama lui este bolnavă, presupun că ştiţi. Dar, poftiţi în casă! S-a întâmplat ceva grav?

Domnul Cristescu intră, fără a se lăsa mult rugat şi se aşeză pe canapeaua din sufragerie, vis-a-vis de fototapetul primăvăratic. Geta croşeta într-un fotoliu.

- Geta, domnul este tatăl lui Tudor! Domnule Cristescu, Geta este o colegă de birou şi vecină, făcu Eva prezentările, în mod politicos.

Geta, foarte surprinsă la auzului numelui, îşi strânse degrabă ghemele, se ridică şi plecă val-vârtej.

Rămaşi singuri, refuzând categoric să fie servit cu ceva, domnul Cristescu începu direct şi apăsat reproşurile asupra Evei. Încercă să-i inducă responsabilitatea asumării întregii vinovăţii, în relaţia dintre fiul lui şi ea. Ea a fost cea care i-a sedus fiul, i-a mâncat salariul cinci ani, fiul său i-a crescut copiii şi, mai recent, i-a zugrăvit şi apartamentul. Avea cunoştinţă că el a cumpărat acel fototapet ce orna atât de bine sufrageria. A făcut apel în toate modurile, cu tot felul de ameninţări, pentru a-i reda libertatea fiului, scăpat din mrejele ei. El trebuia să se căsătorească şi să aibă copiii lui.

- Duduie Eva, am auzit că, de fapt, sunteţi urmărită şi de securitate. Nu ştiu dacă s-a aflat de noua bravură a dumneavoastră, dar vor afla.

- Văd că sunteţi foarte bine informat. Atunci trebuie să ştiţi şi faptul că nu eu sunt urmărită, ci tatăl meu, care nu a făcut nimic împotriva regimului, doar a fost preot greco-catolic, acum... hăăăt ani. Apoi, domnule Cristescu, cu tot respectul pe care vi-l datorez, prin faptul că sunteţi tatăl lui Tudor, trebuie să vă amintesc că sunteţi în casa mea şi nu sunt obligată să suport invective, să fiu pusă la stâlpul infamiei. Recunosc relaţia cu Tudor şi nu există niciun vinovat în această relaţie. Tudor este un om liber, poate acţiona după bunul plac. Dacă-l leagă ceva de mine este dragostea ce ne-o purtăm unul altuia, nu vreun lanţ imaginat de dumneavoastră.

În următoarele secunde se părea că fostul militar de carieră se înmoaie şi încearcă să schimbe tactica. Trecu la planul B. Abordă un ton politicos, chiar amabil şi o rugă pe Eva să facă cum crede ea pentru a-l îndepărta pe Tudor din casa ei, pentru a-l îndemna să meargă la Craiova mai des, unde mama lui este foarte bolnavă, nu se ştie cât mai are de trăit şi-l doreşte lângă ea.

Abătută şi tristă, cu inima scăldată într-un gust amar, Eva, cu privirea într-un colţ al camerei, rosti:

- Îmi cereţi imposibilul. Promit să-l îndemn pe Tudor să vă viziteze mai des, dar nu promit că-l voi alunga din casa care este şi a lui de cinci ani. V-aţi gândit vreodată că noi ne iubim, că Tudor mă iubeşte şi-i este foarte bine lângă mine?

- Da, duduie Eva, m-am gândit, iar acum, cunoscându-vă, înţeleg şi pentru ce vă iubeşte fiul meu. Un singur lucru vă mai rog: promiteţi-mi că nu-i spuneţi lui Tudor de vizita mea.

- Bine, domnule Cristescu, promit că nu-i voi spune.

Apoi domnul Cristescu plecă, despărţindu-se de Eva în termeni foarte politicoşi, chiar îi sărută mâna la uşă, pe picior de plecare.

Eva puse yala şi se refugie în dormitorul lor. O încercă un sentiment de disperare, simţi firul iubirii ei devenind fragil, ape tulburi în paradis. Stabilitatea se transforma în scepticism. Gândul că ar putea să-l piardă pe Tudor reuşea să o sufoce, să o stoarcă de vlagă. "Dacă nu mai vine, dacă este vreo strategie de-a părinţilor această plecare bruscă a lui Tudor la Craiova?...’’ Un val de neputinţă îşi făcu loc în sufletul ei, măcinând-o. Îndoiala construia tot felul de capcane, în care avea să fie prins iubitul ei.

[Ion Lazăr da Coza]

Iată că avem un roman foileton în plină desfăşurare care te captivează, te face să aştepţi următoarea postare. Susţin în continuare să sondezi mai mult în psihicul personajelor. Spune-ne mai apăsat de ce fac ceea ce fac.

Greşeli. Sub nivelul mediei, dar sunt.

 Cu preţuiere.

da Coza

[Sofia Sincă]

Dragul meu prietenu romanul meu foileton nu se bazează pe psihologic, ca majoritatea foiletoanelor, ci pe acţiune. Se va înţelege în capitolele ce urmează motivul pentru care fiecare personaj a acţionat într-un anumit fel.

Greşeli, am corectat, dar eu am găsit foarte puţine, una sau două. Te-aş ruga pe tine, domnule perfecţiune, atunci când o găseşti pe greşeală să o pui aici la comenturi, dacă nu ţi-e prea greu.
Mii de mulţumiri!

[Vasilisia Lazăr]

Waw, ce-mi place! Plec la următorul, deşi e trecut de 1 noaptea. Sper să mai rezist. :))

[Emil Dumitru]

Frumos acest capitol, m-a cucerit verticalitatea Evei! Sincere felicitări pentru cursivitate.

Sofia, nu ştiu ce editor de texte foloseşti, dar vezi că-ţi joacă feste şi-ţi scrie unele cuvinte ( la terminaţie) cu ,,a'' în loc  de ,,ă'' sau invers, schimbând uneori chiar sensul frazei.

Mai jos, câteva cârcoteli pe care le-am găsit, iar pentru frumuseţea textului, ar fi păcat să nu le corectezi!

,,nu înainte de a de lăsa tinerei familii,  ţinut atâtea ani,  Reproşa, tapetă cameră după, întoarcă de la unitate,  încerca ''.

Ps. Nu ştiu dacă acolo ai vrut să scrii ,,calvariu'' şi nu calvar.

Cu prietenie, 

[Sofia Sincă]

Mihaela mulţumesc pentru timpul acordat textelor mele. Da, mi-a făcut plăcere să-mi amintesc clipe frumoase sau chiar mai putin frumoase ale anilor de dinaintea lui '89. Ştii? romanul este alcătuit după viaţa unei foarte bune prietene de a mea, fostă colegă de birou. A avut o viaţă tumultoasă, foarte aproape de ceea ce am scris. Am modificat doar cât să dea bine sau dacă am vrut să pedepsesc vreun personaj, l-am mai încărcat cu câte ceva.

Mă bucur că ţi-a plăcut şi te aştept să citeşti în continuare. Nu vei regreta.

Mihaela Popa a spus :

Am parcurs cu încântare "Dulce-amar I - V",  mi-a plăcut întinderea pe mai multe societăţi, nuanţarea restricţiilor din perioada anterevoluţionară '89 şi nu în ultimul rând puterea prejudecăţilor şi caracterul puternic al Evei.

Aştept cu nerăbdare continuarea, spor la scris Sofy!

Cu drag,

Mihaela

[Sofia Sincă]

Lisia, bucuroasă că ţi-ai răpit din timp să citeşti ce am scris eu. În continuarea va fi şi mai captivant.

Cu afecţiune, Sofy!

Vasilisia Lazăr a spus :

Waw, ce-mi place! Plec la următorul, deşi e trecut de 1 noaptea. Sper să mai rezist. :))

[Sofia Sincă]

Dragă Emil, nu folosesc nici un editor, doar autocorectul care modifică căciuliţele, afurisitul... îl voi penaliza! hi!

Nu înţeleg însă, de ce mi-ai scos cuvintele, expresiile pe care le-ai scos. Vino te rog cu propuneri de înlocuire sau spune-mi ce nu-ţi place. Tu ştii, nu e cu supărare.

Mulţumesc că ai citit cu atenţie.

Emil Dumitru a spus :

Frumos acest capitol, m-a cucerit verticalitatea Evei! Sincere felicitări pentru cursivitate.

Sofia, nu ştiu ce editor de texte foloseşti, dar vezi că-ţi joacă feste şi-ţi scrie unele cuvinte ( la terminaţie) cu ,,a'' în loc  de ,,ă'' sau invers, schimbând uneori chiar sensul frazei.

Mai jos, câteva cârcoteli pe care le-am găsit, iar pentru frumuseţea textului, ar fi păcat să nu le corectezi!

,,nu înainte de a de lăsa tinerei familii,  ţinut atâtea ani,  Reproşa, tapetă cameră după, întoarcă de la unitate,  încerca ''.

Ps. Nu ştiu dacă acolo ai vrut să scrii ,,calvariu'' şi nu calvar.

Cu prietenie, 

[Emil Dumitru]

Sofia, citeşte mai cu atenţie ,,,nu înainte de a de lăsa tinerei familii,''  şi tu vei corecta, eu nu ştiu ce ai vrut  să scrii acolo. Apoi, la cuvintele următoare,  ţinut atâţea ani,,   Reproşă,  tapetă camera după,,, întoarcă  de la unitate,,  încercă ''.

Sofia Sincă a spus :

Dragă Emil, nu folosesc nici un editor, doar autocorectul care modifică căciuliţele, afurisitul... îl voi penaliza! hi!

Nu înţeleg însă, de ce mi-ai scos cuvintele, expresiile pe care le-ai scos. Vino te rog cu propuneri de înlocuire sau spune-mi ce nu-ţi place. Tu ştii, nu e cu supărare.

Mulţumesc că ai citit cu atenţie.

Emil Dumitru a spus :

Frumos acest capitol, m-a cucerit verticalitatea Evei! Sincere felicitări pentru cursivitate.

Sofia, nu ştiu ce editor de texte foloseşti, dar vezi că-ţi joacă feste şi-ţi scrie unele cuvinte ( la terminaţie) cu ,,a'' în loc  de ,,ă'' sau invers, schimbând uneori chiar sensul frazei.

Mai jos, câteva cârcoteli pe care le-am găsit, iar pentru frumuseţea textului, ar fi păcat să nu le corectezi!

Ps. Nu ştiu dacă acolo ai vrut să scrii ,,calvariu'' şi nu calvar.

Cu prietenie, 

[Sofia Sincă]

,,,nu înainte de a de lăsa tinerei familii,''  - da, aici trebuie scos un de, dar la cuvintele terminate în ''ă'' este de la perfectul simplu Emil. tapetă cu accent pe ă, reproşă, încercă -  la fel,  ţinut atâţea ani,, - adică mulţi ani... e adevărat se poate folosi şi altă expresie, , întoarcă  de la unitate,, - da de aici trebuie scos de.

Mersi Emil!



Emil Dumitru a spus :

Sofia, citeşte mai cu atenţie ,,,nu înainte de a de lăsa tinerei familii,''  şi tu vei corecta, eu nu ştiu ce ai vrut  să scrii acolo. Apoi, la cuvintele următoare,  ţinut atâţea ani,,   Reproşă,  tapetă camera după,,, întoarcă  de la unitate,,  încercă ''.

Sofia Sincă a spus :

Dragă Emil, nu folosesc nici un editor, doar autocorectul care modifică căciuliţele, afurisitul... îl voi penaliza! hi!

Nu înţeleg însă, de ce mi-ai scos cuvintele, expresiile pe care le-ai scos. Vino te rog cu propuneri de înlocuire sau spune-mi ce nu-ţi place. Tu ştii, nu e cu supărare.

Mulţumesc că ai citit cu atenţie.

Emil Dumitru a spus :

Frumos acest capitol, m-a cucerit verticalitatea Evei! Sincere felicitări pentru cursivitate.

Sofia, nu ştiu ce editor de texte foloseşti, dar vezi că-ţi joacă feste şi-ţi scrie unele cuvinte ( la terminaţie) cu ,,a'' în loc  de ,,ă'' sau invers, schimbând uneori chiar sensul frazei.

Mai jos, câteva cârcoteli pe care le-am găsit, iar pentru frumuseţea textului, ar fi păcat să nu le corectezi!

Ps. Nu ştiu dacă acolo ai vrut să scrii ,,calvariu'' şi nu calvar.

Cu prietenie, 

[Emil Dumitru]

Sofia, eu am îngroşat literele cum trebuiesc scrise, la tine în text, cuvintele respective sunt scrise altfel. Caută şi te vei convinge!

Sofia Sincă a spus :

,,,nu înainte de a de lăsa tinerei familii,''  - da, aici trebuie scos un de, dar la cuvintele terminate în ''ă'' este de la perfectul simplu Emil. tapetă cu accent pe ă, reproşă, încercă -  la fel,  ţinut atâţea ani,, - adică mulţi ani... e adevărat se poate folosi şi altă expresie, , întoarcă  de la unitate,, - da de aici trebuie scos de.

Mersi Emil!



Emil Dumitru a spus :

Sofia, citeşte mai cu atenţie ,,,nu înainte de a de lăsa tinerei familii,''  şi tu vei corecta, eu nu ştiu ce ai vrut  să scrii acolo. Apoi, la cuvintele următoare,  ţinut atâţea ani,,   Reproşă,  tapetă camera după,,, întoarcă  de la unitate,,  încercă ''.

Sofia Sincă a spus :

Dragă Emil, nu folosesc nici un editor, doar autocorectul care modifică căciuliţele, afurisitul... îl voi penaliza! hi!

Nu înţeleg însă, de ce mi-ai scos cuvintele, expresiile pe care le-ai scos. Vino te rog cu propuneri de înlocuire sau spune-mi ce nu-ţi place. Tu ştii, nu e cu supărare.

Mulţumesc că ai citit cu atenţie.

Emil Dumitru a spus :

Frumos acest capitol, m-a cucerit verticalitatea Evei! Sincere felicitări pentru cursivitate.

Sofia, nu ştiu ce editor de texte foloseşti, dar vezi că-ţi joacă feste şi-ţi scrie unele cuvinte ( la terminaţie) cu ,,a'' în loc  de ,,ă'' sau invers, schimbând uneori chiar sensul frazei.

Mai jos, câteva cârcoteli pe care le-am găsit, iar pentru frumuseţea textului, ar fi păcat să nu le corectezi!

Ps. Nu ştiu dacă acolo ai vrut să scrii ,,calvariu'' şi nu calvar.

Cu prietenie, 

[Sofia Sincă]

De fiecare dată când un cititor se opreşte în paginile scrierilor mele primesc avânt şi satisfacţie.

Mulţumesc cititorule!

Ruseti Vasile(Evolet Ennyus) a spus :

Iubirea si furtuna provocata de aceasta!