File din jurnalul unui om bun

[Exemplu de Titlu]

    Nimic nu are sens. Şi chiar dacă ar avea vreunul mă simt prea mic să-l găsesc. Rătăcesc într-o lume teribil de fertila, de aceea simt nevoia să consum în exces. Orice mă defineşte. Un orice crud şi monoton. Ascult muzici de cartier, ţipate din fundul gâtlejului de albi care îşi neagă culoarea. Sticla televizorului îmi este cea mai bună prietenă. O mulţime de culori imi ard ochii cusuţi. Nu sunt nefericit. Dar nici nu visez la fericire. Sunt un om comun, plictisitor şi uneori spun bancuri bune. Prietenii mă cheamă la o bere şi un meci de fotbal. Scuip seminţele pe jos şi râd zgomotos. Între pereţii casei mele răsună tăcerea mea. Noaptea mă acopăr cu pătura fără să mă gândesc la somn. Vine el, cum vin toate. Eu nu fac decât să aştept învelit. Speranţe nu am. Doar ambiţii. Visele mi se par inutile de aceea nu mi le amintesc niciodată. Îmi place de mine când mi-e bine. Cochetez cu moartea când necazul îmi ciocăneşte minţile. Atunci mă simt măreţ. Prietenii vor plânge, duşmanii mă vor ierta şi copiii îmi vor face pomeni bogate. Împlinirea vieţii mele vine la moartea mea. Totuşi, mă simt în siguranţă. Tânăr şi sănătos, pierirea este doar un gând pe care pot să-l alung oricând. Faţă în faţă cu bolile mele, la un ceas distanţă de ghinion mă simt las. Cer adăpost şi siguranţă. Vreau să duc o existenţă monotonă. Atunci apreciez blugul şi săpunul. Într-o zi a venit un amic pe la mine. Am aranjat masa cum am putut mai bine şi m-am aşezat în fotoliul meu comod. Amicul s-a uitat la mine şi după câteva reproşuri mi- a trântit-o sec: Uită-te în oglindă! Am închis uşa în urma lui pentru totdeauna!

Mă privesc în oglindă dimineaţa. Uneori sunt frumos, alteori urât. Am uitat cuvintele amicului.

 Un vecin a greşit uşa odată. Confuz, voia să intre în casa mea. Avea o pâine în mina şi mulţi ani. Nu-l văzusem niciodată. M-am speriat şi am strigat cu talpa în uşă: Nu intra! S-a scuzat şi a plecat. Am răsuflat uşurat. Am frică de nebuni.

  Sunt un om sociabil la picnicuri. Îmi place să joc pocher. Sunt săritor din fire şi mai dau de pomană. Totdeauna lucruri de care nu mai am nevoie. Mă simt bine în pielea mea. Sunt bun şi dacă raiul există îmi place să cred că am şi eu un loc în el. Odată un prieten bun mi-a cerut maşina să-şi ducă iubita la spital. Nu i-am dat-o. Eu fac naveta la servici în fiecare zi şi afară ploua  cu găleata. Nu circul niciodată cu autobuzul. Am rău de maşină. În rest sunt ceea ce se cheamă un băiat bun.

 Filosoful Socrate ocupa un loc de cinste în biblioteca mea. Îmi place să-I păstrez cărţile ca  noi. Unele au şi acum foile lipite între ele. Din Biblie n-am citit decât Apocalipsa. Însă un sfat bun sunt totdeauna dispus să dau.

  Un comis-voiajor a încercat să mă convingă să cumpăr o valiză. Am râs cu poftă. O valiză goală nu mi-e de nici un folos, i-am răspuns. A plecat. Mai târziu mi-am dat seama că era amicul cu oglinda. În ce hal de decădere pot ajunge unii!

 Coşmaruri am rar şi le ştiu pe de rost. Îmi place să le povestesc. Într-unul eram la o înmormântare. Ţineam în mână o lumânare care se stingea tot timpul. Un om mi –a şoptit la ureche: Valiza şi oglinda, definesc omul! M-am trezit transpirat. Telefonul suna. Părintele meu murise.

   Era bătrân şi îi venise vremea. Am plâns dar m-am mângâiat cu gândul că aşa e mersul lucrurilor. I-am înălţat o cruce de marmură. Pe mormântul lui am pus pietre de valoare. Am cheltuit o avere dar a meritat. Toată lumea m-a lăudat. Un cioclu mi-a spus: Şefu, avem treabă multă! Acum nu mai cresc flori pe morminte, acum noi şlefuim piatra şi morţii stau  ascunşi şi păziţi. Din ei nu se mai naşte nimic, spre fala moştenitorilor!

O clipă am căzut pe gânduri. O fi bine, o fi rău? Dar sunt un om puternic şi îmi văd repede de ale mele. Am dat uitării gândurile supărătoare, uneori însă îmi răsună în urechi cuvintele amicului: Uită-te în oglindă!

Atunci îmi dau lacrimile de mila mea.

 

[Sofia Sincă]

Foarte interesantă fila de jurnal. ''Un om bun'' dar cu lipsuri. Ai creat un singuratic, greu sociabil, snob, zgârcit şi infatuat. Însă are un merit, îşi recunoaşte faptele... deci se poate recupera

''şi copii îmi vor'' - copiii

Am citit cu plăcere, Sofy!

[Gabriela Grădinariu]

File din jurnalul oricui. Ne defineste pe fiecare, macar din cand in cand,acest amalgam de ambitii desarte, bucurii meschine, false calitati. Interesant leitmotivul oglinzii . O placere!

[Corina Militaru]

 "Valiza şi oglinda, definesc omul!" Daca valiza este goala si oglinda oarba, ce-ar mai ramane de spus?

Altfel, toti suntem intr-o masura mai mare sau mai mica, pentru o clipa sau mai multe, "oameni buni". Important este sa folosim oglinda. Mi-a placut!

Cu prietenie,

[Ionel Mony Constantin]

Filosoful Socrate ocupa un loc de cinste în biblioteca mea. Îmi place să-I păstrez cărţile ca noi

Cred că personajul dvs face o uşoară confuzie, filosoful  Socrate  nu a lăsat o operă scrisă.

[Vasilisia Lazăr]

Foarte interesant, Mara. Ceea ce ai creionat e prototipul multora, doar că nu recunosc toți. Mi-a plăcut.