Mesaje târzii

[Gabriela Raucă]

Se răscolesc gânduri ciudate,

Trecând răzlețe pe sub tâmple

Și în dorințe-s preschimbate

Tot așteptând să se întâmple.

.

Privirile pleacă fugare

Din ochii umezi, în neștire,

Către un vis în așteptare

Să își găsească împlinire.

.

Răsare-n suflet rădăcină

Și se răsfiră-n mii de ramuri

O dragoste cu gust de vină

Care pândește pe la geamuri.

.

O tinerețe se strecoară

Și-așteaptă-n inimă, ascunsă,

Primind săgeata legendară

În adâncimea ei pătrunsă.

.

Cuvinte cu bătaie lungă

În șoapte sub acoperire,

Până în suflet să ajungă,

Coboară din a lor plutire.

.

Și pe sub genele-adormite,

Sub pleoapele abia închise,

Mesajele târziu primite

Rămân în starea lor de vise.

[Ada Nemescu]

Tărziu și mesajul meu...

Dar plin de emoție după citirea unor versuri sensibile...cu drag, aDa

[petrut dan]

Un poem cu o muzicalitate aparte ce poartă un mesaj primăvăratec pentru mulți acei care se recunosc  în strofele ce conțin plăcerea unei așteptări pline de promisiuni potrivite și cu anotimpul și cu dispoziția autorului, am citit cu plăcere, drag!

[Gabriela Raucă]

Maria Mitea, sunt bucuroasă că versurile mele v-au rămas în minte și v-au plăcut. Mulțumiri alese pentru popas și lectură!

[Gabriela Raucă]

Mulțumesc cu drag pentru superbele cuvinte și pentru stihurile incluse în comentariu, domnule Stănescu Valentin! Încântată de astfel de reacții pozitive!

[Maria Mitea]

Frumos:

”

Răsare-n suflet rădăcină

Și se răsfiră-n mii de ramuri

O dragoste cu gust de vină

Care pândește pe la geamuri.”  - se simte starea, se vede rădăcina, ramul, geamul ... mi-a plăcut mult ... 

[Stanescu Valentin]

Doamnă Gabriela, frumoasă poezie aţi adus aici sub nimbul echinocţiului. Tresar ca un mugure de arţar după trecerea florilor verzi-gălbui. O stare asemănătoare m-a încercat cândva „Privirile pleacă fugare / Din ochii umezi”.

Din vremea aceea aduc aici o prelungire a comentariului meu.

 

Nu vei afla

 

Dar cum s-a petrecut e că nu ştim,

ne-adună întâmplarea atât de interzis,

ca-ntr-o oglindă viaţa o trăim,

nu-i timp, nici loc de trecere în vis.

 

Mi te iveşti îndemn şi renunţare,

umbrele-mi tremură în gol de da şi nu,

timpul nostru trece fără floare,

fi-va ca şi mâine ce este acu’.

 

Un gând ce ne-a unit târziu, firesc,

se face să îl prindem dintr-o dată.

Dar cât de interzis eu te iubesc,

nu vei afla-o poate niciodată.

[Gabriela Raucă]

Vă mulțumesc, domnule Corneliu Neagu, pentru comentariul dumneavoastră și pentru căldura cuvintelor!

[Corneliu Neagu]

O poezie cu versuri frumos curgătoare, construcție lirică cu mesaj clar și puternic pe care o apreciez foarte mult! Sunt câteva versuri ce vor reverbera multă vreme în cugetul meu: "O dragoste cu gust de vină", "Cuvinte cu bătaie lungă/...Coboară din a lor plutire"/. Felicitări binemeritate!