Luna

[Bouros Maricel]

Frumoasa mea de neatins

Tu cu a ta lumină,

Călătorești prin al meu vis

Și-mi dai un pic de tihnă.

Lumină caldă și plăcută

Cu forme bine definite,

Mereu tu dragă ești tăcută

În crusta boltei infinite.

Ești floare galbenă pe cer,

Candoarea ta mereu e rece,

Să vină noaptea ,eu doar sper

Și când ești tu ,să nu mai plece.

Când stele mii te înconjoară,

Tu parcă ești și mai frumoasă

Și pari o pură domnișoară,

Ce mă privește grațioasă.

La mine doar,parcă privești

În astă noapte lungă,

Lumina ta o țintuești,

Privirii să-mi ajungă.

Ești draga dulce-a nopții mele,

Ce mă surprinzi mereu,

Alintul gândurilor rele

La căpătâiul meu.

Când zorile aproape sunt

În pragul dimineții,

Te depărtezi,eu pe pământ,

Mă zbat în umbra ceții.

[Vasilisia Lazăr]

Da, are multe influențe eminesciene, mai ales versul „Privirii să-mi ajungă” e eminescian sută la sută. Și tema cumva... Încercați să vă faceți un stil propriu. Și iarăși repet, încercați să reduceți pronumele personale, formulați altfel versul ca să bată măsura. Virgula se lipește de cuvânt, apoi se lasă un spațiu liber. De fapt, e valabil pentru toate semnele de punctuație. Greșit: Să vină noaptea ,eu doar sper. Corect este Să vină noaptea, eu doar sper. La fel de greșit este și aici: Te depărtezi,eu pe pământ. Corect este Te depărtezi, eu pe pământ, cu spațiu după virgulă, altfel computerul percepe depărtezi,eu ca pe un singur cuvânt.

Corect bolții, și nu boltei.

[Grig Salvan]

Temă frumoasă, tratare caldă și plăcută, doar cu mici derapaje de prozodie, metrică și rimă, pe ici pe colo... Și se resimt unele influențe din Eminescu.

[petrut dan]

Semn de lectură, mai trec!