odă celui mai bun prieten

[Stanescu Valentin]

 

 

                         dreptaciu-mi întinde laba ca un semn de mulţumire

                    că-i dau apă şi mâncare de trei ori pe zi plimbare

               se întinde să mă pupe având lacrimi în privire

          a trecut de paişpe ani pază strictă la hotare

 

     îmi e drag din cale-afară şi-l tratez ca pe un om

are ham şi-i sunt tutore se împiedică prea des

ochiul stâng e-n cataractă ochiul drept în glaucom

     se loveşte-n tocul uşii când afară vreau să ies

 

          de-auzit nu mai aude mănâncă hrană cu orez

               i-a rămas întreg mirosul drept busola lui de câine

                    mă-ntristez acum când văd că viaţa nu mai este frez

                        căci va veni şi ziua care nu o să mai aibe mâine

 

                              munte de sinceritate cu izvoare de iubire

                                   dreptaciu-mi întinde laba ca un semn de preţuire...

[Ada Nemescu]

Amuzant! M-ai trimis să traduc - 

Cu cât învăț mai mult despre oameni, cu atât îmi iubesc mai mult câinele
Scoica gândului meu - ce frumos!  
să ne citim cu plăcere, aDa

[Stanescu Valentin]

aDa, mulţumesc pentru bucuria cuvântului scris din suflet.

Autorul pe care l-ai citat a mai spus încă ceva: " The more I learn about people, the more I love my dog!".

Am să-i spun prietenului meu ceea ce vor spune şi colegii noştri de aici după descrierea lui actuală... Asta în cazul în care vor zice mai mult decât o iconiţă impersonală. Scoica gândului tău ce mai zămisleşte?

[Ada Nemescu]

Sunt de notorietate citatele despre câini versus oameni.

Versurile de aici sunt înduioșătoare, adevărate și mult prea puține...

Este o autoevaluare a noastră, a oamenilor, despre empatie și iubire.

Cainele, este un domn; Sper sa merg in raiul lui, nu al omului. - Mark Twain

[Stanescu Valentin]

Dan, mulţumesc pentru vizită şi rezonanţă. Mi s-a întâmplat pentru prima dată să mă trezesc cu o poezie în gând şi pur şi simplu doar să o scriu rapid pe coala de hârtie să nu o uit.

[petrut dan]

Un omagiu liric pe deplin meritat, cu stimă!