Ce faci cu tine

[Monica Pester]

Să străpungi cerul cu o privire,

Să-nvingi culmile doar cu un salt

Să scoți parfumul dintr-o iubire

Înseamnă deja, un spirit înalt.

 

S-alergi în briza nebună a mării

Și zmeie să-nalți de un alb curat

Să te lași pradă, supus chemării

De-a pluti lin, în pas moderat,

Să te cauți mereu în tot ce este,

În iarbă, floare, în muguri de brad

Ai aripi cu care te-nalți peste creste

Ai trecut limita către ultimul grad.

Nu privi-n urmă și nici înainte

Aprinde-ți flacăra și stai în prezent

Ia cerul martor și stelele sfinte

Sigiliu să-ți fie, drept testament.

[Vasilisia Lazăr]

Nu privi-n urmă și nici înainte

Aprinde-ți flacăra și stai în prezent

S-ar dori un fel de Carpe diem, însă eu n-aș putea niciodată să nu privesc în urmă. Trecutul e parte din mine și, vrând-nevrând, prezentul se raportează la el. 

Versul „Ai trecut limita către ultimul grad” nu sună prea bine. 

Am citit cu interes.

Să scoți arfumul dintr-o iubire

[gina zaharia]

Să te cauți mereu în tot ce este,

În iarbă, floare, în muguri de brad

Frumos!

[Monica Pester]

Tot cu mult drag, Poete, îmi pare sincer rău  !Se pare că  n-am întrat încă în spiritul Crăciunului , sunt încă în convalescență .

Mulțumesc din tot sufletul  !

[petrut dan]

Un poem ce invită la meditație, dar tonul ăsta grav pe mine mă bagă într-o stare pe care nu mi-o doresc în perioada asta, cu drag!